DeeaStar

Helloooooooo people !

Iată-ne ajunși și în luna februarie. Zboară timpul ăsta, ceva de speriat, iar săptămâna ce tocmai se încheie a fost o alergătură totală pentru mine.

” Cireșica din vârful prăjiturii ” a venit marți seara în timp ce stăteam la o mica bârfă cu o parte din familie. Primim telefon că fratele mamei este la spital, săltat de urgență din stradă de o salvare care l-a găsit mai mult inconștient. Se pare că un accident vascular antrenat de supărarea pierderii locului de muncă i-a pus capac, și iată cum la orele 22 umblam pe străzi care mai de care să aducem cele necesare internării.

Interesant a fost că am umblat 15 minute să aflăm la ce sectie este, deoarece medicii de garda dădeau din umeri, că la ei nu au venit pacienți noi. Dar ce să vezi, după ce am răscolit tot spitalul l-am găsit chiar la un cabinet de lângă ei, situat la 1 metru, primind îngrijiri .

Drumul spre salon și ” cazarea ” e o altă poveste care mi-a lăsat un gust amar. Cum să lași tu doar un singur brancardier ( cam slăbuț ) să transporte pe gheață și într-un cărucior ale cărui roți stau să se rupă, un om foarte corpolent ? În tot acest timp afară era un frig de înghețai instant, iar pacientul putea să răcească serios, dar nu a păsat nimanui pentru că eventualele ajutoare rămăseseră la căldurică uitându-se la televizior.

În salon era mai frig ca afară și pături ni s-a comunicat că nu prea mai au. După ce au depus totuși un mic efort s-au întors cu o bucată de ceva ce aducea mai mult a preș. Cabinetul asistentelor de serviciu era indundat de râsete și hăhăieli care nu s-au întrerupt nici măcar când am venit să le cerem ajutorul. S-au uitat nemulțumite la mine că le-am deranjat și tot zâmbind mi-au spus că nu prea le interesează pe ele amănunte despre pacient, pentru că mâine dimineață se schimbă oricum tura.

După ce am reușit cât de cât să îi asigurăm o stare de bine, soția a rămas cu el să îl supravegheze, iar noi am mers fiecare la casa noastra. Sperietura a fost zdravănă și noaptea cam nedormită.

Restul zilelor s-au scurs ba la Inspectoratul Teritorial de Munca, ba la birou, ba la spital, activități ce m-au cam stors de energie. Până și calculatorul strigă după mine să-l aprind, să-l mai ating, să-i mai gâdil unitatea . De luni începe sesiunea, alte proiecte, alte cerințe, alt stres, daaaaaaaar mai am un semestru și gataaaaa !

În ciuda tuturor evenimentelor am mai avut timp să arunc un ochi prin mail-uri, sa dau accept la comentarii și să observ că am de răspuns unor întrebări venite direct de aici :

Principala trasatura a caracterului meu: Sufletistă
Calitatea pe care o prefer la un barbat: Sinceritatea
Calitatea pe care o prefer la o femeie: Idem…sinceritatea
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Caracterul și sprijinul neconditionat. E foarte greu să ai un prieten adevărat.
Principalul meu defect: Sunt muuuuult prea sensibilă, slăbiciune de care foarte multe persoane au profitat.
Ocupatia mea preferata: Resursele umane…nu creadeam că voi ajunge să fiu atât de pasionată de ceea ce fac.
Visul meu de fericire:  O casă, desigur.
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Să fiu singură, cred că este cel mai mare coșmar al meu încă din copilărie.
Ce-ati vrea sa fiti? Eu însumi de ori câte ori ar fi nevoie să o iau de la început.
Tara în care-as vrea sa traiesc: Îmi doresc să stau câte puțin în fiecare țară pe care visez să o vizitez dar să mă întorc mereu în România.
Culoarea preferata: Roșu
Floarea preferata: Trandafirul
Pasarea preferata: Pescărușul
Prozatorii mei preferati: Creangă, Sadoveanu
Poetii mei preferati: Mihai Eminescu
Eroul meu preferat: McGiver
Eroina mea preferata: Femeia fantastică
Compozitorii preferati: Habar nu am, sunt foarte multe melodii care îmi plac.
Pictorii preferati: Stefan Luchian
Eroii din viata reala: Mama
Eroinele din istorie: Eeeeeee, mai tare ca mama nu e nimeni .
Bautura si mancarea preferate: Pepsi și cartofii cu brânză la cuptor.
Numele preferat: Hmmmm, nu știu acum.
Ce detest cel mai mult: Să fiu mințită.
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Dacă sunt istorie, ce rost are să le mai dezgropăm ?
Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: Viața pe care și-o dau soldații aflați în misiune.
Darul natural pe care-as vrea sa-l am: Puterea de a ajuta pe toți cei nevoiași.
Cum as vrea sa mor: E ultimul lucru la care mă gândesc, iubesc atât de mult viața.
Starea de spirit actuala: Puțin melancolică, zeci de gânduri îmi roiesc în minte.
Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: Ăăăăăă, nu știu .
Deviza mea: Nu te lăsa învins, mergi mai departe.

Alice, ia spune-mi dragă, tu ce părere ai ?

Pe final….m-am săturat de frig, vreau să vină căldura .

Cand s-o fi făcut noiembrie, habar nu am. Trec zilele astea ingrozitor de repede și parcă nici nu reușești să termini tot ce ai de făcut. O pauza de masă, o cafea, un teanc de acte și gata-i 5 jumate.

Să vedem însă ce o să iasă din postul ăsta având în vedere dezordinea din gand .

Observ cu dezamăgire că traiul de acum ne-a transformat în mici roboței care știu doar servici – acasă – servici – acasă, exact ca în reclama aia la analgezice. Poate că mulți vor spune că mai depinde și de voința pe care o ai, ca să nu ajungi în situația asta, dar sunt o serie de factori care ne influențează fără să ne dăm seama.

Oboseala resimțită peste zi datorită alimentației proaste, pentru că fructele legumele si alimentele noastre nu mai au pic de vitamine si substanțe nutritive necesare unui aport de energie cât de cât echilibrat, ne face să arătăm ca o nație de ” gălbejiți ”. Nervii din trafic, inghesuiala din mașini și de pe stradă, lipsa de civilizație a unora te consuma in timp.

Pentru că zi de zi mă plimb destul de mult prin București pe jos sau cu RATB-ul am putut să observ aspectele mai puțin frumoase ale românilor începând cu fețele posace, cerșetorii, hoții, elevii, bătrânii haioși sau mereu nemulțumiti până la traficul complet ORIBIL.

Acum, eu , ca orice alt tânăr care își dorește o schimbare și nu prin vot sau alte aberații politice mă lovesc de tot felul de situații bizare care nasc întrebări cu duiumul. Desigur, nimeni nu are un raspuns, dar toată lumea se dă cu părerea. Rămân uimită de sistemul după care merge țărișoara asta și mă mir cum de încă nu am pus lacătul la intrare.

• De ce este nevoie ca în secolul 21 în administrațiile financiare să existe un om care să ducă chitanța preț de 10 metrii până la celălalt ghișeu și nu îți este înmânată ție plătitorului direct ?
• De ce să dai drumu la cate 4-5 autobuze deodată, iar apoi să lași omul să facă țurțuri în stație 2 ore?
• De ce mai trâmbițezi ca stat că ai nu știu ce sistem de depunere online, care te scapa de drumuri, daca trebuie sa vin totuși să îți aduc hârțoage cu aceleși informații trimise pe net ?
• De ce să stai de 6 ori la coadă în aceași încăpere pentru un singur lucru ?
• De ce să porți porcării din alea de botnițe dacă atunci când vorbești o dai la o parte ?
• De ce să stai cu zilele la coadă pentru niște moaște care sunt acolo tot anul ?
• De ce atunci când nu este lume să ți deschise 15 ghișee, iar atunci când vine perioada declarațiilor să fie numai 2-3 pentru mii de persoane ?
• De ce să arunci gunoiul lângă coșul de gunoi ?
• De ce să te urci în mijloacele de transport cu ghiozdanul în spate, să lovești lumea de lângă tie ?
• De ce să te legi de toti tineri doar pentru că unii te-au supărat ?
• De ce să plătești niște servicii în avans, dacă există posibilitatea ca jumătate din lună să nu te poți bucura de ele ?
• De ce să chemi la tine o persoană săptămâna viitoare, dacă tu știi că nu ai să fi ?

Cam așa arată o mică parte din lista mea de întrebări . Nu, nu sunt vreo mimoză venită de pe Marte. Consider că am trăit în viața asta scurtă de 22 de ani mai multe decât unul de 40 și știu de asemenea că nici 30 de generații de politicieni nu vor aduce vreo schimbare, dar poate că împărtășind cu voi o să mi se pară totul mai amuzant.

Ieri seară eram anunțată de un domn de la serviciul UPC Relații cu Clienții, că modemul meu nu se sincronizează și nu o să meargă internetul până sâmbătă, când la ușa mea va sosi o echipă să ” mă rezolve ”, dar surpriză eu sunt aici pe baricade. Se pare că am pile acolo sus .

Acuși vin sărbătorile…oare anul ăsta cum vor arăta ?
Am lipsit, am fost în pană de idei și fără chef, dar să sperăm că se indreaptă situația.

P.S 1 Vreau ultima carte a lui Coelho.
P.S 2 Tare bine zicea cântecul…

Imi reprosez de la-nceput
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut

Sunt 3 la număr și își petrec majoritatea timpului împreună ( 8 ore jumătate pe zi ), practic mai mult decât cu familiile lor. Doar în weekend ce mai fac excepție, dar și atunci se trezește una din ele să dea mesaj sau să sune, ca deh, așa e ea mai zuză .

Două blonde și o brunetă, fantezia oricărui băiat așa cum ziceam zilele trecute….chiar și pentru băiatul de la 9 . Săracul, dacă ar știi el cât de investigată i-a fost viața…până cand au ajuns la o concluzie tristă : e cam urâțel la față, puțin surd și nici măcar nu are sonerie la ușă. În schimb, trupul lui extrem de bine lucrat ne pune ochii pe arcuri .

Una’i încă printre copilițe la port și la codițe. Îi place să se răsfețe, să-si facă pe unghii tot felul de floricele și dungi sau buline crețe. Mereu când o auzi îi e frig și fomiță sau o mănâncă năsucul cu rost de bătăiță. De galben și Fanta e îndrăgostită mereu, dacă o strigi ” Alinutzooooo ” te înjură instantaneu. Muntele și cățăratul sunt primele dorințe, pe băieți îi întrece în orice competiție.

Bruneta pare fițoasă, dar dacă o cunoști e super drăgăstoasă. E ” cole ” a mea încă din 2005, când îmi venea să o bat că târâia de opinci. E cea mai ” gya ” șoferiță, dacă o superi în trafic te trimite direct la…..graniță. La contabilitate se pricepe, se ferește de inghețata de ciocolată și cepe. Mereu sportivă se menține în formă și iubește un băiat ce poartă uniformă. Pe role ar sta cocoțată mereu, pantele abrupte le abordează cu tupeu.

Subsemnata blondă e mereu gălăgioasă, vorbește mult și la serviciu și acasă. Pe drumuri e tot mereu, la sănătate, somaj și ITM- eu. Mereu le gătește la fete ” bunătăți ” de se bat cot la cot cu șeful pe bucăți. Aduce zi de zi miros de cafea în încăpere, dacă nu- și bea doza  adoarme pe scaun în tăcere.

Toate trei sunt puse pe râs și glume, mai ales când papă găluște cu prune .

Cam așa suntem noi zi de zi într-o viziune amuzantă marca DeeaStar.com

A trecut ceva timp de când nu am mai dat pe aici, iar praful era deja de-un deget. Dacă azi mă plângeam fetelor că nu mai am nicio idee despre ce să scriu pe blog, când am ajuns acasă s-a aprins beculețul și mi-am zis : ia să scriu eu o pagină din povestea a 3 prietene și aici credeți-mă că știu ce spun. Am încercat sâmbătă niște sentimente care mi-au dat de gândit foarte mult. Se pare că o prietenă adevărată poți să o găsești și în doar 2 luni.

Revenind, timpul trece așa de repede pe lâgă mine și nici nu îmi dau seama când s-a dus săptămâna. Dimineața trezirea, în timpul zilei tot felul de drumuri pe la instituțiile statului, iar seara mă delectez cu înregistrarea emisiunii Răzvan și Dani, sursa mea de bună dispoziție la orice oră .

Monotonia și plictiseala se instaleaza deseori, dar trag aer în piept și merg mai departe cu gândul ” lasă că mă fac eu mare ”. Până una alta, vă doresc o săptămână cât mai frumoasă în continuare, cu speranța că ne recitim cât mai curand .

Bună seara România, bună seara București. Sunt Andreea și nu vă prezint știrile .

Lăsând gluma la o parte bine v-am regăsit !  Greu greu cu scrisul, mai ales în perioada asta a lunii. Declarații, ștate, contracte, cărți de muncă și decizii de concediere / pensionare visez. Kilometrajul parcurs prin București ba cu mașina, ba cu piciorul e demn de o revizie ( parcă așa îî spune), dar e mult mai ” palpitant ” decât să stai toată ziua cu fundul pe scaun la birou. Ce-i drept îmi și place meseria ce o exercit, are o legătură destul de strânsă cu economia, prima mea iubire în materie științifică ( da Ale, pentru tine rămân o ciudată ).

Daaaaar, faptul că toată săptămâna sunt destul de ocupată, nu înseamnă că în weekend stau închisă în casă, în niciun caz. Chiar ieri seară am profitat de sărbătoarea Zilelor Bucureștiului și am mers  la Teatrul de Revistă Constantin Tănase ( pe scena teatrului de vară din Herăstrău ).  ” Nimic despre papagali ” este un spectacol de-a dreptul delicios . Cristina Stamate, Valentina Fătu , Alexandru Arșinel, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru și Alexandru Lulescu, ne-au adus zâmbetul pe față și personal mi-au amintit de serile minunate de la Teatrul Fantasio din Constanța, pe care le petreceam alături de părinți încă din copilărie. Adrian Enache, Mirela Boureanu, Daniela Cristea, Alin Gheorghisan si Radu Ghencea alături de orchestra teatrului ne-au gâdilat auzul în cel mai plăcut mod. În fața tuturor artiștilor și a minunatei trupe de balet mă înclin cu mult respect !

Și cum după orice zi frumoasă trebuie să urmeze alta și mai frumoasă, azi mi-am dedicat timpul gătitului. Îmi place ca în fiecare duminică să aduc ceva nou pe masă, să îmi răsfăț mămica, așadar azi am încropit o salată a la Deea . Nu are o denumre, pentru că fiecare poate adăuga câte ceva în funcție de gusturi. Eu am ales salată verde, roșii, castraveți, telemea de vacă ( Hochland) și cubulețe din piept de pui, totul îmbrăcat într-un delicios sos de iaurt. Sănătos, sățios, rapid și foarte ușor de făcut.

Cum ieri am avut ocazia să o văd pentru câteva ore pe mamaia de la Moldova nu am pierdut timpul și am furat rețeta de colaci, pe care de obicei dânsa îi face de Crăciun sau Paște. Îmi era așa de poftă și pentru că nu e mereu lângă mine azi mi-am încercat norocul singurică. Rezultatul arată bestial, iar eu sunt tare mândră că am așa ” bunăciuni pe masă ” .

Vă doresc o săptămână frumoasă, plină de zâmbete !

Misiune : Depunere declarații pe luna iulie .
Obiectiv : Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului București sector 3 .
Locație :undeva prin zona Parcului Titan .

Coordonatele fiind stabilite și drumul până acolo deja făcut mi-am spus că prea multă bătaie de cap nu are de ce să fie. O întrebare maxim 2 și primul meu drum de începător în ale resurselor umane e ca și terminat.

La ieșirea din stația de metrou Titan, într-un colț de trotuar trona o baracă pe care era  inscripționat ” punct de informare ”. Zic wooooow, m-am scos . Bat la ușă politicos, intru și îmi iese în cale o domnișoară polițistă cu o problemă foarte gravă ” trebuie să meargă să cumpere covrigi ”. Mă lasă pe mâna colegului pe care îl întreb : Casa de Asigurari de Sănătate a sectorului 3 știți cumva pe unde e ? Aaaaa, păi stați să caut. Tastează plin de pricepere pe ” goagăl ” și începe să-mi citească vreo două adrese din care să-mi aleg. Ambele erau oarecum departe ceea ce era imposibil pentru că aveam informații precise în ce zonă trebuie să mă învârt . M-am lăsat păgubașă și l-am lăsat pe nenea burtosu să hiberneze. Puțin a lipsit ca la întoarcere să-l vizitez și să-l informez unde vine instituția de care tocmai întrebasem, dar de ce să îmi consum energia cu proștii ?

După poliție a urmat un chioșc de ziare, unde de asemenea vânzătorul nu avea habar ce e aia CASMB dar dădea indicații să merg în capătul celălat al Bucureștiului. Până la urma am rezolvat misterul cu ajutorul unei doamne care lucra la întreținerea curățeniei străzilor și în doar două secunde m-a lămurit . O stație mai sus la parterul Policlinicii Titan. Morala : Nu funcția te face mai deștept.

Nu mai are rost să povestesc la ce coadă am stat, pentru că deși se știe foarte bine că această perioadă a lunii este extrem de aglomerată, doar două doamne lucrau la ghișeu, iar lunea și miercurea programul este până la 14:30, ca deh, e greu să pui 2 ștampile și să copiezi o dischetă în calculator. Pe mine mă uimesc funcționarii ăștia publici care nu sunt în stare să-și exercite meseria. Frățioare, la ce naiba te-ai mai angajat dacă nu ai chef de muncă ? Li se pare lor că noi ăștia de stăm cu orele la cozi suntem mai fericiți ? Din contră, noi nu avem un scaun sub fund.

Mâine dimineața mă distrez și mai mult. Inspectoratul Teritorial de Muncă mă așteaptă și sper ca domnii inspectori să fie mult mai abordabili decât acriturile de doamne pe care le-am întâlnit până acum. Ce să zic, de azi am preluat totul în mâinile mele…,it’s show time .