Totul s-a transformat în sticlă,
E rece şi neclar
Sufletul disperat îţi strigă
Vreau primavară iar.

În piept mai porţi răceala
Acelui anotimp,
În care te-ai pierdut
Cu fulgii peste timp.

Lacrimi nu vor mai curge
Căci ochii îţi îngheaţă
Privind mereu spre cer
La raze de speranţă.

Ce să fie, ce să fie ? O mică revenire, altfel rămân corigentă pe blog semestrul acesta. Sper totuși prin binevoința cititorilor să iau o notă de trecere, chiar dacă vacanța a sosit deja.

Am avut parte de 2 săptămâni pline, împărțite între job, alergături pentru declarațiile de sfârșit de an, drumuri la spital, vreo două controale de la Inspectoratul de Munca, treabă cat cuprinde pe acasă, si muuuult timp petrecut singura ( bleah ).

Weekendul acesta însă, in sfârșit, totul a început să o ia pe un făgaș oarecum normal. Din fericire mămica mea este sănătoasă și a trecut cu bine operația, dar cel mai important e că a venit acasăăăăăăăăăăăă. Zâmbetul și-a recăpătat locul, iar inima dansează din nou de bucurie .

Pentru că am fost o fetiță vrednică și cuminte în tot acest timp, drept recompensă azi mi-am petrecut o parte din zi în natură, bălăcindu-mă în zăpadă și simțind cu adevărat că a venit iarna. Verșorica mea de la Pașcani a venit pe la mine, așa că ne-am răsfățat cu o plimbare.

Năsucuri înghețate, îngerași și oameni de zăpadă, sunt elementele perfecte pentru distractie.

Pentru că tot anul am fost un copil cuminte, Moșul a început să vină pe la mine încă din ultima zi de lucru pe anul acesta. Am primit cadouri numeroase, flori, bombonele și urări de suflet din partea colegelor de birou, a șefului și nu în ultimul rând a clienților.

Acum în Ajun, când casa miroase a tot felul de bunătăți, vreau să va urez și vouă să aveți parte de un Crăciun Magic, plin de fericire, zâmbete și speranță !

Abea aștept să îmi spuneți ce cadouri ați primit .

Sărbători Fericite !

Râul Dâmboviţa, Bucureşti 2010.

Melodia Madonnei completează perfect acest peisa.

Madona-Frozen

Copyright DeeaStar.com

Multitudinea ” plimbărilor ” în interes de serviciu îmi bucură ochii cu peisaje absolut superbe. Pentru că de foarte multe ori nu am avut cum să le imortalizez, m-am hotărât să port aparatul foto după mine mereu și iată că ocaziile nu au întârziat să apară. În continuare, Parcul Circului, un loc de vis în această perioadă ( click ).

A venit vacanța, cu trenul din Franța . Doamne ce mai țopăiam prin școala generală când venea perioada asta de sărbătoare. Gândul fugea numai la cadouri, dulciuri, zăpadă și leneveală cât cuprinde.

Acum a venit concediul, unul pe care îl așteptam cu nerăbdare. Patru luni de muncă s-au încheiat cu succes și daruri din partea celor 2 zuze cu care lucrez, dar și a clienților .

Planuri pentru următoarea săptămână și jumătate nu am, dar știu sigur că : Azi fac cozonaci, mâine frământ la colaci, mai împodobesc și bradul și uite așa trece anul.

Pentru Moș Crăciun, cel darnic și bun m-am pregătit, geamul l-am împodobit, casa am curățit și cuminte voi fi negreșit  .

Pe final, una din cele mai tare melodii de Crăciun din ultimul timp .

Taxi – Craciun

A nins ca în povești, așa cum nu s-a mai întâmplat de foarte mult timp . M-am bucurat ca un copil mic ce vede fulgii de nea pentru prima oară. Spiritul sărbătorilor de iarnă a  început deja să își facă simțită prezența și sper din tot sufletul ca pe 25 să fie zăpadă, multă zăpadă.

Jucăuși, răzleți, mai bine făcuți sau cu forme nedefinite au acoperit azi tot orașul transformând banalul gri al iernii într-un alb pur. E incredibil cum totul se poate schimba în doar câteva ore. Ce-i drept multă lume am observat că a fost luată prin surprindere, dar și așa nu văd motivul pentru care nu ai zâmbi cel puțin odată la peisajul de afară. Din păcate am uitat să ne bucurăm, iar asta face ca viața să pară mai monotonă și lipsită de culoare decât este.

În timp ce noi trântim și bufnim că e aglomerație în trafic sau înghesuială în mașini, unii oameni își trăiesc ultimele clipe, privind pe geam, bucurându-se că au mai prins o zi cu zăpadă, acest lucru fiind ultima amintire pe care o iau cu ei. Ne dau lecții de viață importante, dar nu mereu avem timp să le întelegem, iar asta ne face vulnerabili.

Am fost întrebată azi de cineva dacă sunt sigură că îmi place vremea de afară ? De ce nu ? Stiți cât de bine m-am simțit azi mrgând prin ninsoare și ascultând în căști colinde ? A fost cel mai minunat sentiment trăit în ultima perioadă, a însemnat mai mult decât orice timp petrecut în casă în pătură, la cumpărături, saloane sau alte ” distracții ” pe care le poți avea în orice altă zi a anului. Am zâmbit pe stradă vreme de aproape 2 ore și am fost privită ciudat, dar nu mi-a păsat, lumea mea era una paralelă cu a lor, una de basm în care eram ” Crăiasa Zăpezilor ”.

Nimeni nu e lipsit de grija zilei de mâine, și eu personal am gânduri, supărări, nervi, dar ce rezolv dacă iau totul atât de grav ? Nimic și asta o știu din propie experiență.

Încercați să prindeți fulgii din zbor cu gura, treceți-vă mâinile prin zăpadă, lăsați nasul și obrajii să fie bătuți de vânt, ridicați capul spre cer și mulțumiți că vă puteți bucura de încă o zi din viață.

Let it snoooooooooooooooooooooooooow !