Iată că au trecut aproape două săptămâni de când nu am mai povestit cu voi, dar după cum ați observat la începutul postării am reușit să resuscitez problema cu succes . Nu m-am hotărât încă despre modul în care va decurge toată această înșiruire de cuvinte, dar presimt că vor fi și ceva surprize plăcute.
Așa cum probabil foarte multă lume știe, luna mai pentru o firmă de contabilitate este una în care se lucrează la foc continuu. Declarații de 10 feluri, bilanțuri plus o grămadă de alte cereri și certificate trebuiesc plimbate, ștampilate, ” descântate ”, ” închinate ”, de cât mai multe persoane, pentru că birocrația la noi e pe val.
În tot acest timp, prin oraș, pe străzi, se întâmplă fel și fel de manifestări, protestează oameni care își strigă necazul și supărarea, dar din păcate doapele de ceară ale celor responsabili pentru tot sunt destul de groase, încât să nu lase zgomotul furiei să le inunde timpanele.
Acum, pentru faptul că bugetarii au rămas fără 25 % din salariu, noi cei care interacționăm cu ei strict din punct de vedere profesional, practic nu avem nicio vină. De asemenea dacă sunt persoane care pun problema că cei din mediul privat nu sunt afectați si dau petreceri, țin să îi anunț că se înșală amarnic. De obicei aceste hotărâri la nivel național își produc efectul în lant, ca un domino, indiferent de categoria socială. La fel cum scumpirea benzinei afectează și pe cei cu mașină și pe cei fără, așa se întâmplă și cu măsurile de austeritate ce ni se impun.
Desigur, o parte a funcționarilor pubilici rămași sunt cu 25 % mai acrii decât înainte. Te trimit de trei ori la coadă doar pentru că așa au chef, fac aroganțe ieșind la tigară când e coada mai mare, lasându-te cu ochii în soare, și uite așa atingi ca mine uimitoarea performanță de a petrece 7 ore la 6 cozi, în aceași încăpere…
Dar timpul pare puțin și pentru văicăreli, așadar le tăiem frumos de pe listă și le înlocuim cu un zâmbet pentru vecinul de suferință, camaradul din fața sau spatele tău. Azi am rămas foarte surprinsă de câți oameni am început să cunosc doar din statul la cozi. Ceea ce este plăcut e faptul că ne salutăm cu fiecare ocazie, oriunde ne-am afla, chiar dacă habar nu avem nimic unul despre altul.
Schimbând registrul, de vreo săptămână am observat că vremea își cam face de cap, cu multă ploaie, grămezi de nori grii, lucru care mă nemulțumește total. Hainele subțiri și viu colorate mă strigă zi de zi, gentuțele au amorțit în cutie, cât despre cercei nu mai vorbesc…doar vă arăt comoara mea de gablonțuri care a depășit cifra magica 100.
Unii spun că e o nebunie, eu mă consider doar o pasionată . Majoritatea au fost cumpărate, câteva primite, iar din liceu și până acum s-au strâns ceva. Dimineața, oricât de somnoroasă aș fi reperez perechia potrivită ținutei într-un timp scurt pentru că îi țin pe culori. Cum se poate observa și cum poate știați fluturașii sunt niște vietăți nelipsite la aproape orice mă definește. Cu siguranță colecția se va mări, pentru că nu am de gând să renunț .
Orice domnișoară cochetă are în colecție și câteva accesorii pentru gât și nu în ultimul rând broșe.
Gentuțele, la fel de colorate și diverse le lăsăm pe altă dată. Acum să ne și odihnim zic, nu de alta dar mâine trebuie să vizitez vreo doi doctori. Nimic grav, controale de rutină.
Un lucru e clar, luni e liber de la stat, deci mini-vacanța de Rusalii poate începe pe un ritm asemenea următoarei melodii.
A venit la București . Tiza mea la ziua și luna în care ne-am născut a petrecut o zi în București, iar eu nu puteam să ratez asemenea ocazie. Întâlnirea la drum de seară a fost emoționantă și plină de cafea….eu fără cofeină la ora aia, ea un expreso dublu parcă. Am depănat amintiri din vremea în care eram amandoua numai un suflet pe forumul 3SE, am râs de tâmpeniile pe care le-am făcut acum vreo 3 ani șiiiiiiii am primit și un cadou….muuuți fluturași .
Azi ne-am văzut și la lumina zilei. Printre iarba verde, salcii, randunele, porumbei, nuferi și alte minunății oferite de mama natură au încăput și vreo câteva calupuri de discuții ca de ” la revedere ”. Am suit-o în tren și cel mai probabil la ora asta e deja acasă. Până la următoarea revedere ne rămân doar pozele .
Oficial, de marți începe sezonul de toamnă…neoficial temperaturile vor fi destul de ridicate în toată luna septembrie, dar cu siguranță se vor vedea ceva schimbări în peisaj. Deja de câtva timp a început să se întunece devreme, iar nopțile sunt puțin mai răcoroase . Cred că ne ajunge atâta pârjoleală.
Deși ador vara, căldura, soarele, copacii înfunziți, apa mării și ploaia caldă, după zile întregi cu grade ce depășesc confortul termic îmi doresc o revenire a temperaturii la normal. Nu îmi place toamna mai deloc, pentru că sunt foarte multe ploi, iar natura își dă jos hăinuțele viu colorate . Ce-i drept și peisajul conturat în nuanțe de maro, arămiu și galben oferit de luna septembrie e de vis, iar covorul de frunze de pe alei te face sa te simti ca o vedetă la cine știe ce premii importante, dar o să îmi fie dor de tot ceea ce înseamnă vară.
Pentru a ” celebra ” deși e mult spus, ultimul weekend din vară am făcut o plimbare prin Herăstrău, parcul meu de suflet. Voiam să văd și aleea împreună cu monumentul dedicate lui Michael Jackson, așa că am luat-o la picior . După umila mea părere, la câtă publicitate s-a făcut acestui mic eveniment, inaugurat de primarul Oprescu, îmi inchipuiam că găsesc altceva. Monumentul ca monumentul, e ok, plin de fotografii și mesaje de la fani, dar steaua cu numele lui este pur și simplu trântită în praf, iarbă și pământ uscat . Nu caut vinovați, dar cel mai probabil pentru ceea ce a fost Michael merita mult mai mult, la fel cum vedem în alte țări.
În rest, m-am contopit întru totul cu natura. Am stat pe iarbă, am mirosit flori, m-am bucurat de rândunele și fluturași și am fost răsfățată de soarele cald de pe cer. M-am simțit cel mai iubit copil din lume, m-am alintat, am făcut multe poze, am păpat înghe și am cârcotit cu mami pe săturate .
Draga de tanti ce o vedeți mai jos, datorită experienței vaste nu a nimerit gaura terenului de golf ci aleea de după gard, unde era să ne defrișeze freza .
Am zărit și o operă de artă, desfășurată pe pereții unei construcții din parc. Autorul sau autorii mertiă felicitări și multe aplauze.
Poze am o grămadă, in jur de 150, dar nu am răbdarea necesară să redimensionez și să le încarc aici, așadar cred că turul virtual s-a încheiat aici .
P.S 1 Am făcut turul parcului. Pentru cine nu știe, e cel mai mare din Romania. Doar lacul are 76 de ha…pfiu, cât am mai mers în jurul lui .
Am reascultat melodia ” Once upon a december ” sâmbătă seara pe Antena 1 la Secret Talent şi mi-am reamintit cu plăcere de perioada copilăriei. Aceasta face parte din coloana sonoră a filmului Anastasia apărut în 1997 şi oferit de Walt Disney din câte ştiu eu.
Personal, îmi induce o stare placuta de visare, ma teleportează parcă pe un tărâm de gheaţa şi simt cum adierea aerului rece al iernii îmi invadează plămânii . Vă las pe mai departe să vă bucuraţi auzul cu un vals vienez de excepţie.
Credeam ca studiul “Analizei economice financiare” provoaca dureri de cap. Se pare insa ca la mine a avut un efect advers. Sau sa fie de la vasele alea pe care le-am spalat acum jumatate de ora? In fine,oricare ar fi cauza,sper sa va rapesc un zambet cu urmatoarea creatie
Intunericul noptii incet dispare
Aerul rece facandu-i loc la soare,
Roua incet pe frunze se-aseaza
E un cantec cristalin ce dimineata-l fredoneaza.
O randunica zburlita isi ia incet zborul
In urma ramane vesnic ecoul.
Curajosii puiuti ciripesc neincetat
Dorind sa fie primii la zburat.
O omida incet la drum s-a pornit
Micuta creanga pare fara sfarsit.
O raza de soare asupra ei se revarsa
Caldura puternica o transforma pe viata.
Acum e un el foarte viu colorat
Cu aripile-i moi si chef de colindat.
Traieste la maxim orice moment,
Florile-i sunt un adevarat testament.
Intreaga zi campia o strabate
Fara sa gandeasca ce-l asteapta la noapte.
Oboseste, se-aseaza oriunde ar fi
Natura il iubeste,ocrotindu-l peste zi.
In amurg doua aripi se-astern pe pamant
E momentul in care renunta la legamant.
Trupul sau e purtat de-o adiere
Il duce lin pe taramuri efemere.
. Nu m-am hotărât încă despre modul în care va decurge toată această înșiruire de cuvinte, dar presimt că vor fi și ceva surprize plăcute.
. Majoritatea au fost cumpărate, câteva primite, iar din liceu și până acum s-au strâns ceva. Dimineața, oricât de somnoroasă aș fi reperez perechia potrivită ținutei într-un timp scurt pentru că îi țin pe culori. Cum se poate observa și cum poate știați fluturașii sunt niște vietăți nelipsite la aproape orice mă definește. Cu siguranță colecția se va mări, pentru că nu am de gând să renunț 
.
. Ce-i drept și peisajul conturat în nuanțe de maro, arămiu și galben oferit de luna septembrie e de vis, iar covorul de frunze de pe alei te face sa te simti ca o vedetă la cine știe ce premii importante, dar o să îmi fie dor de tot ceea ce înseamnă vară.
. Nu caut vinovați, dar cel mai probabil pentru ceea ce a fost Michael merita mult mai mult, la fel cum vedem în alte țări.
.
.
