DeeaStar

Parcul Cișmigiu este una din cele mai vechi grădini publice din București. Totul a început în anul 1779 când domnitorul Țării Românești de pe atunci a poruncit construirea a două cișmele în grădina sa. Cel ce le-a ” proiectat ” era cunoscut sub titulatura de Marele Cișmigiu, motiv pentru care parcul îi poartă numele. De-a lungul timpului acesta a suferit mai multe modificări, pământul aparținând diverselor familii înstărite, dar azi din fericire ne putem bucura de frumusețea sa .

Susurul apei, soarele cald și o multitudine de culori mi-au încântat sufletul. O plimbare cu hidrobicicleta, un zâmbet de copil și o rătușcă amuzantă ce stă cu fundul în sus sunt ingredientele perfecte pentru câteva ore de vis, în care TREBUIE să uiți de toate grijile. De vreo câteva săptămâni mi-am făcut un obicei ca împreună cu mămica mea să ne plimbam prin toate parcurile. Azi am ajuns aici și am simțit  toate astea, așadar vă invit și pe voi să încercați ( click pentru mărire ) .

Mirosul florilor, adierea caldă a primăverii și ciripitul păsărelelor să va în veselească zi de zi, dragi purtători de nume de flori !

O dedicație ceva mai specială, pentru mămica mea, cea mai Violetă dintre toate florile : Te iubesc !

Tot azi, în toate bisericile se cântă unul din cele mai sensibile cântece religioase și anume Salcia. Încă de anul trecut am promis că voi pune versurile acesteia pe blog, dar iată că abea acum reușesc .

Sub o salcie pletoasă
Maica Sfântă se ruga
Şi cu vocea-ndurerată
Către salcie grăia:

„ Dacă îmi cunoşti durerea
Şi voieşti să mi-o alini
Fă-mi din ramurile tale
O cunună fără spini.

Fiul meu e sus pe cruce
Însângerat şi-n mare chin
Şi cu ea la El m-oi duce
Durerea să i-o alin.”

Atunci salcia miloasă
Crengile şi le-a lăsat
Maica a făcut cununa
Şi la Golgota-a alergat.

Dar iudeii n-o lăsară
Cu cununa fără spini,
Că voiau ca El să moară
Însângerat şi-n mare chin.

De-atunci salcia pletoasă
Nu s-a mai uitat aşa în sus
Şi-a rămas, aşa, plecată
Ca să-L plângă pe Isus.