DeeaStar

Helloooooooo people !

Iată-ne ajunși și în luna februarie. Zboară timpul ăsta, ceva de speriat, iar săptămâna ce tocmai se încheie a fost o alergătură totală pentru mine.

” Cireșica din vârful prăjiturii ” a venit marți seara în timp ce stăteam la o mica bârfă cu o parte din familie. Primim telefon că fratele mamei este la spital, săltat de urgență din stradă de o salvare care l-a găsit mai mult inconștient. Se pare că un accident vascular antrenat de supărarea pierderii locului de muncă i-a pus capac, și iată cum la orele 22 umblam pe străzi care mai de care să aducem cele necesare internării.

Interesant a fost că am umblat 15 minute să aflăm la ce sectie este, deoarece medicii de garda dădeau din umeri, că la ei nu au venit pacienți noi. Dar ce să vezi, după ce am răscolit tot spitalul l-am găsit chiar la un cabinet de lângă ei, situat la 1 metru, primind îngrijiri .

Drumul spre salon și ” cazarea ” e o altă poveste care mi-a lăsat un gust amar. Cum să lași tu doar un singur brancardier ( cam slăbuț ) să transporte pe gheață și într-un cărucior ale cărui roți stau să se rupă, un om foarte corpolent ? În tot acest timp afară era un frig de înghețai instant, iar pacientul putea să răcească serios, dar nu a păsat nimanui pentru că eventualele ajutoare rămăseseră la căldurică uitându-se la televizior.

În salon era mai frig ca afară și pături ni s-a comunicat că nu prea mai au. După ce au depus totuși un mic efort s-au întors cu o bucată de ceva ce aducea mai mult a preș. Cabinetul asistentelor de serviciu era indundat de râsete și hăhăieli care nu s-au întrerupt nici măcar când am venit să le cerem ajutorul. S-au uitat nemulțumite la mine că le-am deranjat și tot zâmbind mi-au spus că nu prea le interesează pe ele amănunte despre pacient, pentru că mâine dimineață se schimbă oricum tura.

După ce am reușit cât de cât să îi asigurăm o stare de bine, soția a rămas cu el să îl supravegheze, iar noi am mers fiecare la casa noastra. Sperietura a fost zdravănă și noaptea cam nedormită.

Restul zilelor s-au scurs ba la Inspectoratul Teritorial de Munca, ba la birou, ba la spital, activități ce m-au cam stors de energie. Până și calculatorul strigă după mine să-l aprind, să-l mai ating, să-i mai gâdil unitatea . De luni începe sesiunea, alte proiecte, alte cerințe, alt stres, daaaaaaaar mai am un semestru și gataaaaa !

În ciuda tuturor evenimentelor am mai avut timp să arunc un ochi prin mail-uri, sa dau accept la comentarii și să observ că am de răspuns unor întrebări venite direct de aici :

Principala trasatura a caracterului meu: Sufletistă
Calitatea pe care o prefer la un barbat: Sinceritatea
Calitatea pe care o prefer la o femeie: Idem…sinceritatea
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Caracterul și sprijinul neconditionat. E foarte greu să ai un prieten adevărat.
Principalul meu defect: Sunt muuuuult prea sensibilă, slăbiciune de care foarte multe persoane au profitat.
Ocupatia mea preferata: Resursele umane…nu creadeam că voi ajunge să fiu atât de pasionată de ceea ce fac.
Visul meu de fericire:  O casă, desigur.
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Să fiu singură, cred că este cel mai mare coșmar al meu încă din copilărie.
Ce-ati vrea sa fiti? Eu însumi de ori câte ori ar fi nevoie să o iau de la început.
Tara în care-as vrea sa traiesc: Îmi doresc să stau câte puțin în fiecare țară pe care visez să o vizitez dar să mă întorc mereu în România.
Culoarea preferata: Roșu
Floarea preferata: Trandafirul
Pasarea preferata: Pescărușul
Prozatorii mei preferati: Creangă, Sadoveanu
Poetii mei preferati: Mihai Eminescu
Eroul meu preferat: McGiver
Eroina mea preferata: Femeia fantastică
Compozitorii preferati: Habar nu am, sunt foarte multe melodii care îmi plac.
Pictorii preferati: Stefan Luchian
Eroii din viata reala: Mama
Eroinele din istorie: Eeeeeee, mai tare ca mama nu e nimeni .
Bautura si mancarea preferate: Pepsi și cartofii cu brânză la cuptor.
Numele preferat: Hmmmm, nu știu acum.
Ce detest cel mai mult: Să fiu mințită.
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Dacă sunt istorie, ce rost are să le mai dezgropăm ?
Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: Viața pe care și-o dau soldații aflați în misiune.
Darul natural pe care-as vrea sa-l am: Puterea de a ajuta pe toți cei nevoiași.
Cum as vrea sa mor: E ultimul lucru la care mă gândesc, iubesc atât de mult viața.
Starea de spirit actuala: Puțin melancolică, zeci de gânduri îmi roiesc în minte.
Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: Ăăăăăă, nu știu .
Deviza mea: Nu te lăsa învins, mergi mai departe.

Alice, ia spune-mi dragă, tu ce părere ai ?

Pe final….m-am săturat de frig, vreau să vină căldura .

Anul trecut pe vremea asta postam aici o listă cu toate dorințele pentru 2009. Pentru că niciuna nu s-a împlinit, anul acesta las totul la voia întâmplării, fără să-mi mai fac cine știe ce planuri.

Am realizat în schimb, că deși nu m-am crezut capabilă de a trece peste multe lucruri am reușit, iar asta doar cu ajutorul mamei, al familiei și nu în ultimul rând al celor două zuze care îmi sunt în primul rând prietene dar și colege.

Am trecut prin senzații, stări și situații noi. Am pierdut pe plan sentimental, dar am câștigat pe cel profesional prin găsirea unui job. Am plâns, am zâmbit, am tremurat de emoții sau teamă. Uneori am fost bun ascultător, alteori o persoană egoistă. Am absolvit 2 cursuri de contabilitate. Cu siguranță mai sunt lucruri omise, pe care nu le-am adăugat la lista mea de realizări, dar una peste alta balanța lui 2009 a fost aproape echilibrată, atârnând mai mult în partea neîmplinirilor.

Noaptea de Revelion a fost frumoasă, m-am simțit bine și am trecut pragul dintre ani mai optimistă în ceea ce privește viitorul. Am avut avut cele mai tari unghii cu model ( poză realizată de subsemnata ) din toată existența lor de 23 de ani, made by Alinuța…..în 15 minute , și s-au potrivit perfect cu ținuta ( click ) .

Tortulețul meu a fost foarte apreciat și mâncat, lucru care m-a bucurat. Am primit ” reclamații ” că aici nu a apărut în toată splendoarea lui, motiv pentru care am să mă revanșez cu o imagine din alt unghi . Rețeta este relativ ușoara, cutia pentru ” Tort diplomat ” de la Dr. Oetker fiind de foarte mare ajutor prin crema pe care o oferă. Blatul poate fi din pișcoturi ( ca în cazul meu ) sau pandișpan, iar fructele după gustul fiecăruia. Se prepară rapid, cantitatea obținută fiind de 2 kg. Din punctul meu de vedere se iese mult mai ieftin decât dacă ai cumpăra de la cofetărie, deși muncești puțin.

În legătură cu zecile de mesaje care se dau în fiecare an în perioada sărbătorilor de iarnă de un lucru sunt mândră, ca pot să compun eu câteva versuri pentru cei dragi. Desigur, ele încep să circule și multe persoane pot crede că au fost luate de pe net, ba chiar mi s-a întâmplat să le primesc înapoi. Am să pun în continuare poezioarele mele trimise cunoscuților de Craciun și Revelion.

Rudolph cel cu nasul roșu,
Obosit de-atâta drum
L-a lăsat singur pe Moșu’
Să vă colinde cu gând bun.
Din sac va scoate sănătate, bucurii
Împliniri de vise și speranțe mii.
Crăciun fericit !

Zeci de steluțe sclipitoare
Peste cer s-au așternut,
Și vestesc în lumea mare
Un Nou An la început.
Cu sănătate și putere,
Noi peste tot vom trece,
Și-n 2010 tot ne vom petrece.
La mulți ani !

Închei cu o frază care mi-a plăcut foarte mult când am citit-o :
Uneori, în ciuda celor mai mari eforturi ale tale,viața îți oferã lãmâi. Când se întâmplã asta, ai douã opțiuni: Te poți încrunta sau poți face limonadã.

Vă doresc o săptămână în forță !

Zile însorite, clipe fericite,
Bucurii înzecite.
Zâmbete mii, speranțe de copii
S-aveți parte zi de zi !

Ne recitim la anul !

A venit vacanța, cu trenul din Franța . Doamne ce mai țopăiam prin școala generală când venea perioada asta de sărbătoare. Gândul fugea numai la cadouri, dulciuri, zăpadă și leneveală cât cuprinde.

Acum a venit concediul, unul pe care îl așteptam cu nerăbdare. Patru luni de muncă s-au încheiat cu succes și daruri din partea celor 2 zuze cu care lucrez, dar și a clienților .

Planuri pentru următoarea săptămână și jumătate nu am, dar știu sigur că : Azi fac cozonaci, mâine frământ la colaci, mai împodobesc și bradul și uite așa trece anul.

Pentru Moș Crăciun, cel darnic și bun m-am pregătit, geamul l-am împodobit, casa am curățit și cuminte voi fi negreșit  .

Pe final, una din cele mai tare melodii de Crăciun din ultimul timp .

Taxi – Craciun

A nins ca în povești, așa cum nu s-a mai întâmplat de foarte mult timp . M-am bucurat ca un copil mic ce vede fulgii de nea pentru prima oară. Spiritul sărbătorilor de iarnă a  început deja să își facă simțită prezența și sper din tot sufletul ca pe 25 să fie zăpadă, multă zăpadă.

Jucăuși, răzleți, mai bine făcuți sau cu forme nedefinite au acoperit azi tot orașul transformând banalul gri al iernii într-un alb pur. E incredibil cum totul se poate schimba în doar câteva ore. Ce-i drept multă lume am observat că a fost luată prin surprindere, dar și așa nu văd motivul pentru care nu ai zâmbi cel puțin odată la peisajul de afară. Din păcate am uitat să ne bucurăm, iar asta face ca viața să pară mai monotonă și lipsită de culoare decât este.

În timp ce noi trântim și bufnim că e aglomerație în trafic sau înghesuială în mașini, unii oameni își trăiesc ultimele clipe, privind pe geam, bucurându-se că au mai prins o zi cu zăpadă, acest lucru fiind ultima amintire pe care o iau cu ei. Ne dau lecții de viață importante, dar nu mereu avem timp să le întelegem, iar asta ne face vulnerabili.

Am fost întrebată azi de cineva dacă sunt sigură că îmi place vremea de afară ? De ce nu ? Stiți cât de bine m-am simțit azi mrgând prin ninsoare și ascultând în căști colinde ? A fost cel mai minunat sentiment trăit în ultima perioadă, a însemnat mai mult decât orice timp petrecut în casă în pătură, la cumpărături, saloane sau alte ” distracții ” pe care le poți avea în orice altă zi a anului. Am zâmbit pe stradă vreme de aproape 2 ore și am fost privită ciudat, dar nu mi-a păsat, lumea mea era una paralelă cu a lor, una de basm în care eram ” Crăiasa Zăpezilor ”.

Nimeni nu e lipsit de grija zilei de mâine, și eu personal am gânduri, supărări, nervi, dar ce rezolv dacă iau totul atât de grav ? Nimic și asta o știu din propie experiență.

Încercați să prindeți fulgii din zbor cu gura, treceți-vă mâinile prin zăpadă, lăsați nasul și obrajii să fie bătuți de vânt, ridicați capul spre cer și mulțumiți că vă puteți bucura de încă o zi din viață.

Let it snoooooooooooooooooooooooooow !

Portocala. Aparent banală, dar  mirosul ce rămâne în urma ei e învăluit în zeci de amintiri. O singură felie a fost îndeajuns pentru a mă teleporta în mijlocul sărbătorilor de iarnă din copilărie, cand pe un frig năpraznic stăteam în casă lângă brad, fascinată de jocul luminilor din instalaţie şi mâncam portocale. Desigur, tot sucul care se scurgea din ele era pe mine şi pe lucrurile din jur, dar ce mai conta ?

Puneam cojile pe soba încinsă şi toată casa mirosea a portocale. Erau tare bune şi desertul preferat, având în vedere că pe timpul ăla nu prea se găseau toate nebuniile din ziua de azi. Erau nelipsite din plăsuţa pusă de Moş Nicolae îm ghetuţe şi nici Moş Crăciun nu îndrăznea să sosească fără. Erau lucruri simple, care ne făceau cei mai fericiţi copii.

În vacanţa de iarnă mergeam la bunica la ţară  şi plecam la colindat împreună cu verişorii mei şi un adult, care de obicei ajungea cam ” afumat “ acasă după atâta cinste . Eram pe drumuri până spre miezul nopţii, cand vrând să stăm la pândă să-l prindem pe ” bărbos “ adormeam şi nu ne mai trezeam decât a doua zi dimineaţa curioşi să aflăm ce cadouri am primit.

Am suferit foarte mult când am aflat cine e Moşul şi nu am vrut să cred, dar înaintarea în vârsta a început încet încet să-mi demonstreze contrariul. Nu pot să spun că nu mă bucur când primesc cadouri de Crăciun, dar tânjesc după acele clipe de naivitate şi inocenţă când scriam scrisori şi îmi imaginam că vine Moşul pe o sanie trasă de reni .

Azi timpurile s-au schimbat foarte mult, iar cojile de portocale au fost înlocuite cu fel de fel de spray-uri de camera, cadourile conţin dulciuri cu duiumul şi ceva jucării, cât despre zăpadă şi frig nici nu se mai pune problema. Nici nu mai ştiu când a fost ultimul an în care am privit nămeţii în seara de Ajun.

Pentru tine ce înseamnă mirosul de portocale ?

Credit poză : Google images