DeeaStar

Ok, cu ” Valentine’s Day ” am înțeles că mulți nu sunt de acord, că e o sărbătoare preluată de la americani, că e pur comercială, că abea de vreo câțiva ani am descoperit și noi Dragobetele, și că nu este nevoie de o zi anume pentru a-i arăta celei / celui de lângă tine cât de mult îl iubesti. Cu Mărțișorul însă, ce aveți oameni buni ?

Probabil vă întrebați de ce sunt atât de mâniată. Ei bine, de câteva zile pe străzile Bucureștiului au apărut comercianții cu tarabele pline de mărțișoare . Odată cu ei au apărut și părerile pro/contra despre această sărbătoare. Am auzit multe variante, iar concluzia la care am ajuns este una tristă : ne indepărtăm tot mai mult de micile bucurii ale vieții.

Pe un drum de câțiva kilometrii am auzit o grămadă de idioțenii din punctul meu de vedere. Doi tineri, fata și băiat, cu freze aproape emo exclamau azi în mijlocul bulevardului ” oh shit nu porcăriile astea din nou ”. Dragilor, dacă din punctul vostru de vedere viața e de rahat și singurul lucru bun pe care îl vedeți e lama, aflați că nu toți găndim la fel. Tu dragă fată, când îți mai vin idei să-ți pui belciuge în nas, de parcă ai fi ruptă din triburile africane, gândește-te că ți-ar sta mai bine cu un mărțișor în piept.

Alte două mimoze, dându-și ochii peste cap spuneau : ” Vai dragă, dar eu nici nu accept să primesc așa ceva, dar să dau ”. În primul rând, refuzul unei atenții / cadou este un semn de proastă creștere. Mai bine îl iei, spui mulțumesc, îl arunci la primul coș sau îl dai altcuiva decât să faci persoana care ți-l oferă să se simtă prost.

Am auzit și replica ” nu e la modă ”, lucru pe care serios de îl înțeleg. Probabil dacă ar veni cineva de la casele astea de moda și ar spune că de mâine până la anul e ” pă trend ” să porți mărțisor în piept, o turmă întreagă nu și-ar mai da jos simbolul vestitor de primăvară nici de Crăciun.

Nu e musai să fie ceva scump, strălucitor sau extravagant. Poate fi și o piatră de pe marginea drumului, atâta timp cât este dată din toată inima este cel mai puternic motiv de a-l purta mândră în piept. Cu siguranță comercianții exagereaza în fiecare an cu design-ul, dar nu te pune nimeni să cumperi o broască țestoasă cu pietre de 200 de grame să te îndoaie de mijloc. Poți foarte frumos să cumperi ceva făcut de mână și credeți-mă am văzut azi niște lucruri minunate.

Am purtat și voi purta mărțișor până când voi ajunge în Rai, și probabil acolo am să-l rog pe Sf. Petru să ma lase să intru cu o roabă plină să-mi ajungă pentru toată viața de apoi . Sunt foarte bucuroasă când primesc , dăruiesc cu foarte mult drag și cred în semnificația lui. Alături de bucuria că primăvara își face apariția, simbolul mărțișorului îmi mai dă un motiv să zâmbesc.

De cele mai multe ori, când sunt plecată de la birou în interes de serviciu prefer să ascult muzică la căști, zgomotul din trafic sau comentariile trecătorilor fiindu-mi egale cu 0 . Privirea o port înainte, pentru ca nimeni să nu se împiedice de mine, dar și pe sus admirând cerul și bucurându-mă de el. Gandul e departe de tot, pe alte meleaguri care nu se întâlnesc niciodată cu Bucureștiul sufocant sau probleme care m-ar putea întrista. Consider că merit ca măcar o parte din zi să mă relaxez, iar acest lucru este posibil pentru că Magic Fm și ale lui melodii sunt soluția perfectă .

Acum 2 zile însă, când circulam cu metroul, am trăit un alt episod trist al filmului ” Unde sunt cei 7 ani de acasă ? ” O fetișcană pe la 15-16 ani,  machiată cu 3 kg de fond de ten, unul de farduri și cercei cât roata de la căruță  ( nu era manelistă și nici de altă etnie ) stătea pur și simplu crăcită cu un picior pe prietenul ei și altul prin mijlocul vagonului, de parcă închiriase întreaga garnitură.

Pentru că era o oră cu circulație destul de intensă, evident a apărut și înghesuiala. O doamnă, vizibil încurcată de ” micul obsacol ” și-a permis să o atenționeze că nu e tocmai civilizată poziția pe care o adoptase. În următorul minut, întreaga gașcă a mimozei a sărit cu gura, de parcă eram la mahala. Comentarii de genul ” ce bine că nu l-am cuoscut pe Ceaușescu ” sau ” scutește-ne mamaie cu teoriile tale ” mi s-au părut deplasate și nefondate. Desigur, cel mai deştept a cedat primul şi cred că vă daţi seama cine a fost.

Nu sunt genul de persoană care să dea lecții de morala, lăsând ca bunul simț al fiecăruia să bată frumos la ușă și într-un final să se simtă, dar se pare că de data aceasta el nu a mai venit la tinerii noștri. Discrepanța între generații a fost de când lumea și va fi în continuare, dar depinde și de noi în ce măsură o întărim. Nu sunt de acord nici cu persoanele în etate care se leagă gratuit de tineri, dar nici cu lipsa de respect de care dau dovadă tot mai mulți puști.

Dreptul la libera exprimare a fost înţeles greşit încă de după revoluţie, dar parcă în ultimii ani nesimţirea şi lipsa bunului simţ s-au acutizat dramatic, afectând o parte destul de mare din cei tineri. Se înjură la fiecare 2 cuvinte de parcă suntem o naţie de retarzi, se caută orice ocazie de a-ţi bate joc de cineva cu defecte fizice, mai bătrân sau mai sărac. Dacă eşti cuminte eşti prost, dacă nu te droghezi esti ” looser” , ca să citez din ” clasici “, dacă înveţi eşti tocilar, dacă nu conduci maşina fără carnet eşti papă-lapte, dacă nu te îmbeţi ca porcul nu eşti bărbat, dacă nu îţi tai venele la prima problemă eşti fricos, şi exemplele pot continua.

Ceea ce am înşirat mai sus sunt doar câteva chestii pe care eu nu le consider normale, dar care în ziua de azi fac legea printre adolescenţi. Nu generalizez şi mă bucur din tot sufletul când mai văd pe unul cât de cât normal, dar dacă ne-am guverna viaţa după ceea ce trebuie să faci pentru a fi la modă cel mai probabil am ajunge mai rău decât suntem acum.  Am aproape 24 de ani, dar parcă ” pe timpul meu “, nu a fost chiar aşa de rău.

E foarte uşor să întorci capul fără să îţi pese, dar e vorba de viitorul a milioane de copii, care azi se nasc şi peste câţiva ani vor ajunge în anturaje cu oameni ca cei descrişi mai sus, şi pentru a fi acceptaţi se vor da după ei…

Un articol interesant este şi cel scris de Cristi. Recomand .

Râul Dâmboviţa, Bucureşti 2010.

Melodia Madonnei completează perfect acest peisa.

Madona-Frozen

Copyright DeeaStar.com

Ieri dimineață când gerul cel mare îmi tăia și pofta de a mai respira, iar eu aveam treabă pe afară , cei doi matinali de la Radio Zu se jucau de-a ghicitul melodiei în direct cu ascultătorii.

Fragmentul aruncat drept momeală suna extraordinar de bine și îmi pare extrem de rau că în înregistrarea de mai jos nu puteți să-l ascultați. După ce foarte multă lume și-a dat cu părerea, în premieră ne-a fost dezvăluit misterul.

Ei bine da, este vorba despre colaborarea dintre Smiley și Cheloo de la Paraziții. Pentru mine a fost o combinație surprinzătoare, dar produsul finit este de-a dreptul încântător .

Smiley feat. Cheloo – Plec departe

Berilac și Vyio mi-au pasat acum ceva timp câte o leapșa și pentru că nu vreau să rămân datoare am să le îmbin armonios într-un singur post .

Interviul pentru 2009 via Berilac :

1. Ce ai făcut nou în 2009, ceva ce nu ai mai încercat înainte?
Resurse umane, am asimilat într-un timp foarte scurt cunoştinţe care nu aveau nicio legătură cu facultatea absolvită.

2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor?
La fiecare cumpănă dintre ani îmi doream să realizez câte ceva. Anul acesta mi-am dorit doar să fiu sănătoasă.

3. A născut cineva apropiat ţie?
Nope.

4. A murit cineva apropiat ţie?
Cineva apropiat unei persoane dragi mie, deci am fost afectată .

5. Ce ţări ai vizitat?
Nu am ieşit din Bucureşti deloc. Anul ăsta am de gând să ajung măcar la bunica din Paşcani.

6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2009 ai vrea să ai în 2010?
Mai multă linişte, mai puţine probleme.

7. Ce dată din anul 2009 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?
Informaţii prea personale .

8. Care a fost cea mai mare realizare în anul ce a trecut ?
Job-ul actual.

9. Care a fost cel mai mare eşec?
Despărţirea de cineva drag.

10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?
Nope.

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?
Două bluziţe cu Tweeeeeeeety .

12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?
Al mamei, e cea mai tare femeie din lume…habar nu am de unde mai are atâta putere.

13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?
Comportamentul tatălui meu, dar sper într-o revenire.

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tăi?
Pe chiria apartamentului în care stau.

15. În legătură cu ce anume ai fost extrem de bucuros?
Că m-a dat afara de la un loc de muncă şi aşa am avut ocazia de a mă angaja unde sunt azi, alături de zuzele mele :> .

16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2009?
Voltaj – Vara trecută

17. Comparativ cu anul trecut eşti:

* Mai fericit/ă mai puţin fericit/ă?
Mai optimistă.

* Mai slab/ă sau mai plinuţ/ă?
Asemenea întrebări nu se pun unei fete.

* Mai bogat/ă sau mai sărac/ă?
Nici, nici .

18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult?
Să ajung la mare sau în oraşele pe care mi le propusesem să le vizitez.

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin?
Să plâng, să sufăr şi în general toate activităţile care întristează un om.

20. Cum vei petrece Crăciunul?
Anul acesta sper mai bine ca anul trecut, şi mai puţin bine ca cel viitor.

21. Care a fost cea mai bună carte citită?
Nu m-a dat nimic pe spate.

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit?
Putere.

23. Care a fost filmul tău preferat din 2009 ?
Alvin si veveritele 2 .

24. Ce ai făcut de ziua ta?
O mică petrecere cu cei dragi.

25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar în 2009?
Mai îndrăzneţ.

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire?
Speranţa.

27. De cine ţi-a fost dor?
Te las pe tine cititorule să ghiceşti.

28. Care a fost cea mai interesantă persoană pe care ai cunoscut-o?
Nu a fost nimeni atât de interesant.

29. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2009.
Atunci când după o dezamăgire crezi că nu ai puterea de a merge mai departe, poţi trece chiar peste situaţii mai grele.

Pfiu, am avut de răspuns la ceva întrebări. Acum să ne relaxăm cu cele 15  melodii preferate pe care vrea să le afle Vyio de la mine :

Rihana – Russian roulette
Taxi – Nişte răspunsuri
Michael Jackson – Hill the world
Deana Carter – Once upon a december
Grasu XXL & Alex – Turnin’
Pussycat Dolls – Jai ho
David Bisbal – Llolare las penas
Kesha – Tick tock
Richard Claiderman – Ballade pour Adeline
3SE – De dorul tău
Puya feat George Hora & Kamelia – Change
Anna Lesko – Anycka maya
Beyonce – Sweet dreams
Jason Derulo – Watcha say
Guess Who – Locul potrivit

M-am decis destul de greu, sunt foarte multe melodii pe care le-aș asculta non stop .

O duminică frumoasă tuturor .

Interesant weekend săptămâna aceasta . Sambăta la teatru, duminica la Off Road Arena, două activități total opuse, care însă unesc oameni de toate genurile.

Seara la tatru a fost absolut adorabilă. Ce-i drept nu am mai fost de câțiva ani și îmi era foarte dor, dar cum niciodată nu e prea târziu am mers să văd ” Cinci femei de tranziție ”, un spectacol în regia Rodicăi Popescu Bitănescu. Piesa are o vechime de aproape 7 ani și se joacă în continuare cu casa închisă. Sala Amfiteatru a Teatrului Național București este foarte primitoare și intimă, perfectă pentru un ” randez – vous ”.

Aimée Iacobescu ( profesoara ), Magdalena Cernat (bibliotecara ), Iuliana Călinescu( tânăra ), Rodica Popescu Bitănescu (gazda ) și Vivian Alivizache ( afacerista ) aduc în discuție probleme aparent simple dar actuale despre conflicte între generații, politică, minciuni, drame, bucurii, ajungându-se la destăinuri mai mult sau mai puțin plăcute.

Trist este însă că foarte multe persoane încă nu au învățat că la tatru trebuie să fi punctual, nu să deranjezi un rând întreg la 10 minute după ce a început piesa. Înafara faptului că faci gălăgie, este o lipsă de respect față de actorii de pe scenă. Am rămas uimită să văd oameni în bluze de trening și bascheți. Oare nu le ajunge restul timpului să le poarte ? Încă de mică, unul din lucrurile pe care mi le-a băgat mama în cap a fost faptul că la teatru TREBUIE să fii elegant. Una peste alta toți cei din sală ne-am simțit bine, iar aplauzele de final au curs vreme de 10 minute .

Azi am schimbat registrul pe ceva mai mult zgomot….de motoare . Parcul Tineretului a fost gazda evenimentului ” Off Road Arena ” , unde  împătimiții auto, moto și ai ATV-urilor s-au dat în spectacol la propriu. Cel mai așteptat ” om ” al zilei a fost Julien Dupont unul din cei mai tari ” rideri ” din toată lumea, care a  făcut câteva giumbușlucuri de ne-a lăsat cu gura căscată, mai ales că nu avea echipament de protecție.  Mult noroi, mult fum, multă gălăgie dar și o doză de nebunie, cam asta am zărit azi. Amfitrionii spectacolului Răzvan și Dani….no comment .

Cand s-o fi făcut noiembrie, habar nu am. Trec zilele astea ingrozitor de repede și parcă nici nu reușești să termini tot ce ai de făcut. O pauza de masă, o cafea, un teanc de acte și gata-i 5 jumate.

Să vedem însă ce o să iasă din postul ăsta având în vedere dezordinea din gand .

Observ cu dezamăgire că traiul de acum ne-a transformat în mici roboței care știu doar servici – acasă – servici – acasă, exact ca în reclama aia la analgezice. Poate că mulți vor spune că mai depinde și de voința pe care o ai, ca să nu ajungi în situația asta, dar sunt o serie de factori care ne influențează fără să ne dăm seama.

Oboseala resimțită peste zi datorită alimentației proaste, pentru că fructele legumele si alimentele noastre nu mai au pic de vitamine si substanțe nutritive necesare unui aport de energie cât de cât echilibrat, ne face să arătăm ca o nație de ” gălbejiți ”. Nervii din trafic, inghesuiala din mașini și de pe stradă, lipsa de civilizație a unora te consuma in timp.

Pentru că zi de zi mă plimb destul de mult prin București pe jos sau cu RATB-ul am putut să observ aspectele mai puțin frumoase ale românilor începând cu fețele posace, cerșetorii, hoții, elevii, bătrânii haioși sau mereu nemulțumiti până la traficul complet ORIBIL.

Acum, eu , ca orice alt tânăr care își dorește o schimbare și nu prin vot sau alte aberații politice mă lovesc de tot felul de situații bizare care nasc întrebări cu duiumul. Desigur, nimeni nu are un raspuns, dar toată lumea se dă cu părerea. Rămân uimită de sistemul după care merge țărișoara asta și mă mir cum de încă nu am pus lacătul la intrare.

• De ce este nevoie ca în secolul 21 în administrațiile financiare să existe un om care să ducă chitanța preț de 10 metrii până la celălalt ghișeu și nu îți este înmânată ție plătitorului direct ?
• De ce să dai drumu la cate 4-5 autobuze deodată, iar apoi să lași omul să facă țurțuri în stație 2 ore?
• De ce mai trâmbițezi ca stat că ai nu știu ce sistem de depunere online, care te scapa de drumuri, daca trebuie sa vin totuși să îți aduc hârțoage cu aceleși informații trimise pe net ?
• De ce să stai de 6 ori la coadă în aceași încăpere pentru un singur lucru ?
• De ce să porți porcării din alea de botnițe dacă atunci când vorbești o dai la o parte ?
• De ce să stai cu zilele la coadă pentru niște moaște care sunt acolo tot anul ?
• De ce atunci când nu este lume să ți deschise 15 ghișee, iar atunci când vine perioada declarațiilor să fie numai 2-3 pentru mii de persoane ?
• De ce să arunci gunoiul lângă coșul de gunoi ?
• De ce să te urci în mijloacele de transport cu ghiozdanul în spate, să lovești lumea de lângă tie ?
• De ce să te legi de toti tineri doar pentru că unii te-au supărat ?
• De ce să plătești niște servicii în avans, dacă există posibilitatea ca jumătate din lună să nu te poți bucura de ele ?
• De ce să chemi la tine o persoană săptămâna viitoare, dacă tu știi că nu ai să fi ?

Cam așa arată o mică parte din lista mea de întrebări . Nu, nu sunt vreo mimoză venită de pe Marte. Consider că am trăit în viața asta scurtă de 22 de ani mai multe decât unul de 40 și știu de asemenea că nici 30 de generații de politicieni nu vor aduce vreo schimbare, dar poate că împărtășind cu voi o să mi se pară totul mai amuzant.

Ieri seară eram anunțată de un domn de la serviciul UPC Relații cu Clienții, că modemul meu nu se sincronizează și nu o să meargă internetul până sâmbătă, când la ușa mea va sosi o echipă să ” mă rezolve ”, dar surpriză eu sunt aici pe baricade. Se pare că am pile acolo sus .

Acuși vin sărbătorile…oare anul ăsta cum vor arăta ?
Am lipsit, am fost în pană de idei și fără chef, dar să sperăm că se indreaptă situația.

P.S 1 Vreau ultima carte a lui Coelho.
P.S 2 Tare bine zicea cântecul…

Imi reprosez de la-nceput
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut