DeeaStar

Cum aș putea să te prezint pe tine
Tu cel ce ne vorbesti mereu inrime ?
Cristian Ciofu, fara prea multe ezitări
Un om ce dă viață oricărei stări.

Mai nervos, mai fericit
De toate ne-ai povestit
Scrijelind cuvinte-n piatră
Cum o fac faptele-n viață !

Vă recomand inrime.ro cu cea mai mare caldură !

Succes autorului pe mai departe. La cât mai multe versuri !

Probabil mulți deja ați auzit de aceasta nouă metodă de a face mișcare în cel mai placut mod, iar dacă nu aflați acum de la mine .

Treaba e relativ simplă, îți trebuie multă voință și ceva rezistență fizică, în rest….distrațieeeeeeee și multă țopăială pe muzică . Azi am fost la prima ședință și sunt extrem de încântată. Din fericire avem un instructor care scoate apa din noi ca din fântână și nu ne lasă să stăm nicio clipă.

Costul unui abonament de 8 ședinte ( 1h/sedință ) pe lună este de 140 RON, dar dacă vii cu o prietenă aveți împreună reducere 15 %. Sălile care au persoane instruite pentru acest sport le puteți găsi AICI.

Pe final, un mic preview  :

Să vină ziua de joi, zic .

Să vă spun că sunt topită după această rasă deja nu mai e nevoie, în schimb voi posta câteva imagini din cele primite azi într-un mail. Dragă posesorule, oricare ai fi tu…3 cuvinte : să-ți trăiască .

Locul 1 : Germania – 246 puncte
Locul 2 : Turcia – 170 puncte
Locul 3 : Romania – 162 puncte

Felicitări Paula Seling & Ovi ! Suntem pentru a doua oară pe locul 3, de aceasta dată cu mai multe puncte insă, decât melodia Luminiței Anghel & Sistem. Un loc la care personal nu mă așteptam, și nu pentru că nu mi-ar fi plăcut melodia României ci pentru că așa cum bine știm cu toții, votul geopolitic este la putere an de an. Surprinzător, am primit puncte de la majoritatea țărilor, doar 9 din 39 considerând că participanții noștri nu merită aprecierea lor. Pentru cei care doresc să vadă un rezumat al votării sunt o pot face AICI .

Am urmărit finala Eurovision 2010 cap-coadă, dar nu pot spune că am rămas impresionată după ce am ascultat pentru prima oară toate piesele. În afară de ” Playing With Fire ” , pe care am auzit-o foarte des la televizor, singurul ritm intipărit a fost cel al  melodiei Glow, cântată de Madcon până la aflarea rezultatelor finale . Ideea de flashmob mi s-a părut foarte interesantă și deși mai văzusem asemenea manifestări cea de aseara chiar m-a impresionat, in special domnul  de la North Sea, care dansa alături de valuri . Merită să vizionați.

Germania, țara câștigătoare a avut ca reprezentantă o tânără de 19 ani, pe numele ei Lena. Din câte am înțeles, aceasta se pregătea pentru BAC atunci când a fost selectionată, motiv pentru care a renunțat la examen . Lucru de bun augur aș putea spune, având în vedere că a câștigat un concurs de asemenea anvergura. Satellite, o melodie ritmată, dar din punctul meu de vedere mai mult vorbită decât cântată. Nu aveai nevoie de prea multă voce pentru a o interpreta.

Una peste alta, am fost la doar 8 puncte de locul doi, ceea ce e îmbucurător. Câștigătorii noștri urmează să ajungă în țară în cursul zilei de azi, după cum spuneau Geanina Corondan si Leonard Miron, comentatorii Eurovisionului din acest an.

Marea, muntele, băutura, grătarele, cluburile toate acestea definesc ziua de 1 Mai an de an. La televizor vedem mereu aceleași știri despre tinerii de la Vama Veche, care habar nu au cum au petrecut, carnagiile de pe șosele, aglomerația de la întoarcerea din mini vacanță și maldărele de gunoaie rămase în urma necivilizaților. Cam asta e imaginea promovată de mass-media, de parcă am fi o țară de bețivi, maneliști, teribiliști sau nemâncați.

Nu am ajuns niciodată la mare de 1 Mai, preferând să vizitez alte orașe, dar cum anul acesta sunt angajată și a căzut și sâmbăta am ales să petrec în București alături de mami a mea. E un camarad extraordinar și dă clasă cu siguranță multor tinerele care nu ar putea să țină pasul odată cu ea. Nu spune niciodată nu, e prima la ușă când e vorba de plimbare, iar eu sunt cel mai fericit copil că o am lângă mine zi de zi.

Am prelungit ” sărbătoarea ” până azi, pentru a ne bucura din plin de două zile absolut superbe, mai ales datorită vremii care a fost pe placul sufletului meu. Cred că cea mai mare bucurie a fost să pot merge prin soare, să simt adierea vântului prin cârlionții din dotare și să port haine colorate .

Un lucru pe care l-am observat zilele acestea a fost acela că deși foarte mulți oameni nu au posibilitatea financiară de a face din orice sărbătoare legală un adevărat festin costisitor, au păcălit timpul cu o ieșire în parc, condimentată cu zâmbete, tolăneală  în iarbă, bătaie cu apă și plimbări cu bicicleta sau rolele .

Am întâlnit un grup de adolescenți, cărora nu le păsa că nu se află înr-un loc special, natura verde fiindu-le cea mai bună sală de spectacol pentru muzica ce răsuna timid dintr-o chitară. Mi s-a părut o imagine extrem de frumoasă și foarte rar întâlnită în ultima vreme, dat fiind modul în care se distrează marea majoritate a tineretului în zilele noastre. Am vrut să imortlizez totul, dar am fost mult prea impresionată și m-am trezit cu mult după ce am trecut de ei .

Dacă ieri am abordat natura, azi m-am simțit o mică prințesă ( sportivă ce-i drept ). Zilele porților deschise la Palatul Parlamentului au prilejuit accesul gratuit al  tuturor vizitatorilor în incinta acestuia. De asemenea fotografiatul și filmatul au fost din partea casei, un motiv în plus de bucurie pentru pasionații de fotografie.

Așa cum bine știm cu toții, Casa Poporului ( denumirea veche ) este a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon. A intrat de 3  ori în cartea recordurilor, așadar România nu stă chiar atât de prost la toate capitolele. Despre cei care viețuiesc zi de zi în Casa Poporului nu merită să discutăm….destul îi vedem la televizor cum dorm și din când în când se mai trezesc să mai dea o lege.

Accesul vizitatorilor a fost permis în camerele considerate a fi cele mai reprezentative pentru activitatea parlamentarilor. Noutatea fața de edițiile anterioare ale porților deschise este aceea că poate fi vizitat și subsolul, unde nu am ajuns pentru că era coada prea mare, și din ce am văzut la tv nu este nimic terminat din ceea ce a fost început acum mulți ani.

Clădirea este foarte impunătoare, cu o arhitectură complexă, creând senzația de întoarcere în timp. Sălile în care am putut intra impresionează prin candelabrele prețioase, tapetul din mătase, covoarele cu diferite motive  și mobila lucrată manual la Intreprinderea de Mobilier și Decorațiuni Heliade, unde cu mândrie pot să spun că au fost angajați mami și alți membrii ai familiei, exact pe vremea în care minunățiile ce le putem vedea și azi, se fabricau  .

Descrieri se găsesc pe internet cu duimul, așadar vă ofer o mică parte din imaginile ce s-au perindat prin fața mea.

Am fost în această seară împreună cu a mea mămică la mult mediatizatul eveniment ” Earth Hour ”. Nu sunt una din persoanele foarte înfocate cu ecologia și asta am mai spus-o, dar cum în ultima vreme am încercat destule lucruri noi ( cum ar fi karaoke-le  de la lansarea cărții  ), m-am gândit că trebuie să existe o prima dată și pentru asta. Atmosfera a fost plăcută, iar momentul în care toate luminile de la Casa Poporului și Parcul Izvor s-au stins a creat o stare mai specială. Concertul Sistem și Mihai Mărgineanu s-a desfășurat la lumina lumânărilor, comunicarea realizându-se cu ajutorul unei  portavoce. În rest multe butoaie, drujbe,tobe și 2 chitări care au dezmierdat auzul spectatorilor.

La întoarcere însă, trei manelo-cocalari care se credeau amuzanți și deopotrivă deștepți au creat într-un moment de totală neinspirație un hit ce mă va face iar și iar să mă prăpădesc de râs. Doamnelor și domnilor…..

” Tanti, tanti unde duci fata, dacă vrei ți-l dau la schimb pe tata ” .

Ei da, se pare că în mintea lor e mereu stinsă lumina. Felicitări dragilor, Pământul vă e pe deplin recunoscător, pentru că faceți îndeajuns de multă umbră !

Credit poză

Ok, cu ” Valentine’s Day ” am înțeles că mulți nu sunt de acord, că e o sărbătoare preluată de la americani, că e pur comercială, că abea de vreo câțiva ani am descoperit și noi Dragobetele, și că nu este nevoie de o zi anume pentru a-i arăta celei / celui de lângă tine cât de mult îl iubesti. Cu Mărțișorul însă, ce aveți oameni buni ?

Probabil vă întrebați de ce sunt atât de mâniată. Ei bine, de câteva zile pe străzile Bucureștiului au apărut comercianții cu tarabele pline de mărțișoare . Odată cu ei au apărut și părerile pro/contra despre această sărbătoare. Am auzit multe variante, iar concluzia la care am ajuns este una tristă : ne indepărtăm tot mai mult de micile bucurii ale vieții.

Pe un drum de câțiva kilometrii am auzit o grămadă de idioțenii din punctul meu de vedere. Doi tineri, fata și băiat, cu freze aproape emo exclamau azi în mijlocul bulevardului ” oh shit nu porcăriile astea din nou ”. Dragilor, dacă din punctul vostru de vedere viața e de rahat și singurul lucru bun pe care îl vedeți e lama, aflați că nu toți găndim la fel. Tu dragă fată, când îți mai vin idei să-ți pui belciuge în nas, de parcă ai fi ruptă din triburile africane, gândește-te că ți-ar sta mai bine cu un mărțișor în piept.

Alte două mimoze, dându-și ochii peste cap spuneau : ” Vai dragă, dar eu nici nu accept să primesc așa ceva, dar să dau ”. În primul rând, refuzul unei atenții / cadou este un semn de proastă creștere. Mai bine îl iei, spui mulțumesc, îl arunci la primul coș sau îl dai altcuiva decât să faci persoana care ți-l oferă să se simtă prost.

Am auzit și replica ” nu e la modă ”, lucru pe care serios de îl înțeleg. Probabil dacă ar veni cineva de la casele astea de moda și ar spune că de mâine până la anul e ” pă trend ” să porți mărțisor în piept, o turmă întreagă nu și-ar mai da jos simbolul vestitor de primăvară nici de Crăciun.

Nu e musai să fie ceva scump, strălucitor sau extravagant. Poate fi și o piatră de pe marginea drumului, atâta timp cât este dată din toată inima este cel mai puternic motiv de a-l purta mândră în piept. Cu siguranță comercianții exagereaza în fiecare an cu design-ul, dar nu te pune nimeni să cumperi o broască țestoasă cu pietre de 200 de grame să te îndoaie de mijloc. Poți foarte frumos să cumperi ceva făcut de mână și credeți-mă am văzut azi niște lucruri minunate.

Am purtat și voi purta mărțișor până când voi ajunge în Rai, și probabil acolo am să-l rog pe Sf. Petru să ma lase să intru cu o roabă plină să-mi ajungă pentru toată viața de apoi . Sunt foarte bucuroasă când primesc , dăruiesc cu foarte mult drag și cred în semnificația lui. Alături de bucuria că primăvara își face apariția, simbolul mărțișorului îmi mai dă un motiv să zâmbesc.