DeeaStar

E 00:30, iar eu abea am ajuns acasă. Nope, nu vin de la discotecă, club sau vreo petrecere ci de la spital. S-a întamplat ca prin ” minune ” să mă lipesc de o alergie care dă petrecere pe pielicica mea de vreo 2 ore .

Când am văzut eu că gluma se îngroașă și mâncăricii nu mă lasă mi-am luat mama de mână și am plecat la spital. La ora 23 nu prea mai circulă niciun tramvai sau mijloc de transport deși ar mai avea jumătate de oră de traseu, iar 2 kilometrii cu taxiul în București nu te duce nici cucu, așadar am luat-o la pas să facem piciorul frumos, vorba lui Nosfer.

Primul loc la care m-am gândit a fost Spitalul de urgență. Ajunsă acolo mi-au spus blajin cei de la triaj că ei nu au secție de dermatoligie deci nu prea au ce să-mi facă. M-au trimis însa la Colentina. Aici o tanti extrem de supărată că am deranjat-o de la bârfă îl sună pe doctorul de gardă că are o urgență. Zic mamăăăăăăăăă, să vezi acum intervenție și tratament ca în filme . De unde, mi-au dat o pastilă,o rețetă și un regim alimentar. Pastila am băut-o dar nu prea a avut efect, după rețetă am bătut străzile kilometrii întregi pentru că farmacii non stop sunt foarte puține, iar alimentația e extrem de bogată : orez fiert, cartofi fierți, pâine prăjită, ceai și apă plată pentru o săptămână.

Un peisaj trist îndulcit însă de partenerul nostru pe TOT drumul, un cățel comunitar. Din câte am înțeles de la vreo 2 taximetriști îl cheamă Hoțu, iar pentru compania pe care ne-a oferit-o a fost răsplătit cu o cutie de pateu .

Noapte bună tuturor !

Am cumpărat acum ceva vreme o forfecuță de unghii, și ca orice om curios am cercetat ambalajul să văd ce minuni mai sunt scrise pe acolo, doar nu degeaba și-au consumat cei de la tipografie cerneala . Iată ce am găsit :

E 12 jumate NOAPTEA iar eu mănânc branză cu roșii . Capatos e de vină, că i-a adus lui Becali în emisiune 3 feluri de brânză să le recunoască după gust. Băga flămândul în el de zici că n-a mâncat de o săptămână, deși are ” meleoanele ” în cont.

Pac, pac, m-aţi înţeles ? Somn ușor în continuare .

Vă doresc din tot sufletul să nu ajungeți să aveți nevoie de justiție și organele ei abilitate. Legile și instituțiile care aparent militează pentru bunăstarea noastră sunt un mare fâs. De ce spun asta? Pentru că azi mi-am petrecut 10 ore din prețioasa-mi viață pe holurie tribunalului în așteptarea procesului de divorț al părinților.

Din nefericire am avut ghinionul de a fi tocmai dosarul 43 din 61. Curent, frig, dureri de cap și de picioare, mutroși, avocați cu nasul până-n tavan, cam așa a arătat mirobolantul peisaj până la 18 când am reușit să terminăm.

Tortură mai mare decât așteptarea nu cred să fie…martori, interogatorii, zeci de întrebari total aiurea și făra nicio relevanță am auzit în majoritatea cazurilor dinaintea noastră. Spuma spumelor a fost însa la divorțul a doi doctorași foarte tinerei, cam duși cu pluta pe Dâmbovița ce-i drept (rămân la părerea mea că prea multă carte tâmpește în unele cazuri).

Păreau veniți de pe altă planetă și din altă epocă. Nu erau ei atât de încrâncenați în acuzații cât părinții lor. Și avocații ce-i drept, nu prea aveau ce face pe acasă și s-au gândit să o pună de un Local Kombat conform legislțtiei în vigoare. Totul a ținut nici mai mult nici mai puțin de 3 ore. Extrem de mult pentru un caz, în condițiile în care după el mai avea alte 30.

Cred că m-am închinat și cu stânga și cu dreapta de curiozităţile avocaților lor și ale judecătoarei. Ba dacă e strada pe care stau pavată, ba de ce a stat tatal și copilul de vorbă în bucătărie și nu în alta parte. Acuzațiile din partea fiecăruia erau care mai decare mai colorate. El spunea că ea dădea cu farfuriile dupa el prin casă, că soția făcea glume nesărate și tot așa .

Cea mai tare întrebare  care a amuzat sala și chiar instanța a fost : ” Aveți cunoștință dacă reclamanta și-a exprimat dorința de a viziona filme în care oamenii întrețin relații sexuale cu animale ? ” Wtf, acum sincer eu ca femeie / soție nu aș spune asemenea lucruri nici mamei sau celei mai bune prietene, dar unui prieten care mă vizitează de 2 ori în an .

Circul a tot continuat, dar nu am mai rezistat în sala aia mică și extrem de călduroasă. Apropo de asta, condiţiile de la noi, nu se compară nici măcar pe jumătate cu ce vedem pe la tv. Doar pentru că este şedinţă publică poate intra oricine de pe stradă să caşte gura pe la ce noutăţi mai sunt în materie de drept şi avocatură. Aşadar adio cu intimitatea, devii pe loc protagonistul unui show.

A existat şi un caz în care cei doi soţi au venit frumuşel de mână în faţa avocaţilor şi au spus ” Stiţi noi doi nu mai vrem să divorţăm, ne-am împăcat ” . Au semnat frumuşel două, trei acte şi au plecat fericiţi acasa .

În cazul nostru totul a fost simplu, şi nu a durat mai mult de maxim 5-10 minute cu tot cu pledoaria avocatei. Acum ne-am liniştit complet şi eu şi mami, iar viaţa îşi urmează cursul normal.

The end !

Pe când eram la masa de prânz, îmi arunc privirea pe geamul de la bucătărie și ce să vezi…..un brad. Hmmmmm, ce ar căuta un brad suspendat la nivelul etajului 2? Răspunsul cred că l-aș găsi la vecinii de mai sus . Când povestea Nosfer mi se părea puțin absurd, acum însă e o realitate.

Nope, nu e vorba de Peter al meu ci de unul de pe net, care prin puterea minţii a simţit că am stofă de ” fomeie de afaceri ” şi doreşte sa-mi înredinţeze o parte din avera lui fabuloasă .

M-a amuzat mult acest mail, pentru că faţă de zecile care au venit până acum şi mă anunţau că am câştigat sume exorbitante finalul este de-a dreptul înduioşător : ” May the Lord give you the wisdom to carry out this project (Amen) ” .

Frumos în Abidjan, n-am ce zice dar momentan sunt foarte ocupată….am grijă de o frunză de mentă .

Nu, nu am să vorbesc depre fashion dacă la asta vă gandeaţi. Bradul artificial al lui Nosfer mi-a dat inspiraţie să scriu acest articol .

Încă dinainte de Craciun şi până în ziua de azi am fost asaltată de diverşi prieteni cu întrebarea ” Ce brad ai ? Natural sau artificial ? “. Răspunsul meu era întodeauna natural, pentru ca de când eram mică părinţii m-au învăţat cu aşa ceva.

Nu mi-e de ajuns că trăiesc într-o lume de plastic, măcar de sărbători când în sufletul meu de copil  mă mai bucur totuşi de cadouri chiar dacă sunt aduse de părinţi şi rude, de împodobirea bradului ascultând colinde şi de fiecare fulg de nea pe care îl zăresc. Refuz ca până şi în aceste momente să cumpăr falsităţi.

Desigur, replica majorităţii era ” Vaaaaaai, nu eşti ecologistă tai brazii şi nu mai avem aer de respirat “.  Loaleeeeeeeee !!!! ( vorba lui Ale ). Bă mă laşi . Da tu ştii ce e ăla ecologism, măcar ai aflat cu ce se mănâncă sau e doar asa ” în trend ” , că îţi dau amicii o bere în plus la club?

Păi ştii că la televizor au zis că aşa tre să procedeze un cetăţean care ţine la ţara lui şi mediul înconjurător. Da dacă Esca, Ţopeasca sau Mândruţă ar spune la ştiri că fiecare din noi tre să stam în cap că se regenerează pădurile ai sta ? Dar oare oamenii din televiziune au toţi brad artificial, sau în camera în care nu se filmează tronează unul natural ?.

Cu ce mă ajută să am brad artificial de Craciun dacă în restul anului merg la pădure şi las maldăre de gunoaie sau cu ce sunt mai presus decât ceilalti dacă stau cu plasticul pe masa, dar merg la piaţă să iau o coroniţa, o crenguţă naturala…..pentru miros maică .

Brazii se taie oricum, pentru că aşa e gândirea romînului, el nu renunţă la obiceiurile şi profitul său în niciun an. Nu va putea fii stopată această ” despădurire  nelegală ” nici in 3000 enşpe când prevede nu ştiu care deputat că vom deveni europeni.

Mă încântă cu ceva dacă pe 1, 2, 3 ianuarie văd prin pieţe pe la gunoaie brazi uscaţi care nu au mai ajuns la cineva în casa ? Pe mine una nu. Ba chiar mai mult sunt furioasă pe nemernicii care spun că mai bine îi ard decât să îi dea mai ieftin. Da mergi idiotule la o casă de copii sau un azil de bătrâni şi fa-le o bucurie, redă-le speranţa pentru puţinul care le-a mai rămas de trăit.

Acum, nu ştiu care e mai vinovat…..omul de rând care îşi pune brad natural în casă sau uzinele şi fabricile care poluează aerul şi apele (ex : Marea Neagra în care se varsă fel de fel de apele reziduale ). Parlamentarii ăştia ecologişti s-au întrebat vreodată daca aceşti monştrii chimici sunt amplasaţi la distanţa legala de un oraş ? Mă îndoiesc.

Nu sunt de acord cu despăduririle masive care se fac la noi în niciun caz, nu iau apărarea nimanui dar amărâtul ăla care stă în creierii munţilor nu cred că are centrală proprie şi blană de urs în faţa şemineului. Din contră el cară cu cârca lemne din pădure să nu moară de frig.

Poate dacă ar exista legi mult mai clare, care să nu lase loc de interpretări nu ar veni nişte neica nimeni să dea cu drujba în primul pom ieşit în cale, iar apoi să fie eliberat că vai el doar scrijelea numele iubitei .

Folosesc becuri de 60 W ( am3 în fiecare cameră….wooooow tre să fiu pusă  la zid şi împuşcată) , dar folosesc doar unul când stau în cameră. Şi până la urma urmei la ce îmi foloseşte ? Că îmi stric ochii ? Nu îmi plateşte nimeni controlul pentru că pe fiecare interesează doar persoana proprie.

Poate că mulţi nu vor fii de acord cu ceea ce am spus eu, iar persoanele care fac parte din diverse fundaţii ecologice mă văd acum în vârf de brad, pe un ger de -25 de grade, dar vă anunţ cu regret că eu tastez din faţa calculatorului meu de la căldura .

Îmi place culoarea verde…..mai ales cea din ochii lui .