DeeaStar

Mulțumesc din suflet tuturor celor care și-au rupt un minut din zi pentru a mă felicita. Mulțumesc mamei că și-a luat liber special pentru mine, iar când am intrat pe ușă nu am găsit o casă goală ci plină de prezența ei, mai ales anul acesta. Mulțumesc mătușică pentru vizita inopinantă. Mulțumesc celeilalte Andreiuțe și Alinuței că mi-au făcut ziua mai plăcută la birou. Mulțumesc clienților pentru care lucrez și m-au sunat. Mulțumesc chiar și celor care nu și-au adus aminte, eu m-am gândit la ei și asta e un lucru bun, că nu i-am uitat .

Am primit cartea lui Paulo Coelho și abea aștept să o citesc.

” Învingătorul este întodeauna singur ”, sa vedem și de ce ?

Portocala. Aparent banală, dar  mirosul ce rămâne în urma ei e învăluit în zeci de amintiri. O singură felie a fost îndeajuns pentru a mă teleporta în mijlocul sărbătorilor de iarnă din copilărie, cand pe un frig năpraznic stăteam în casă lângă brad, fascinată de jocul luminilor din instalaţie şi mâncam portocale. Desigur, tot sucul care se scurgea din ele era pe mine şi pe lucrurile din jur, dar ce mai conta ?

Puneam cojile pe soba încinsă şi toată casa mirosea a portocale. Erau tare bune şi desertul preferat, având în vedere că pe timpul ăla nu prea se găseau toate nebuniile din ziua de azi. Erau nelipsite din plăsuţa pusă de Moş Nicolae îm ghetuţe şi nici Moş Crăciun nu îndrăznea să sosească fără. Erau lucruri simple, care ne făceau cei mai fericiţi copii.

În vacanţa de iarnă mergeam la bunica la ţară  şi plecam la colindat împreună cu verişorii mei şi un adult, care de obicei ajungea cam ” afumat “ acasă după atâta cinste . Eram pe drumuri până spre miezul nopţii, cand vrând să stăm la pândă să-l prindem pe ” bărbos “ adormeam şi nu ne mai trezeam decât a doua zi dimineaţa curioşi să aflăm ce cadouri am primit.

Am suferit foarte mult când am aflat cine e Moşul şi nu am vrut să cred, dar înaintarea în vârsta a început încet încet să-mi demonstreze contrariul. Nu pot să spun că nu mă bucur când primesc cadouri de Crăciun, dar tânjesc după acele clipe de naivitate şi inocenţă când scriam scrisori şi îmi imaginam că vine Moşul pe o sanie trasă de reni .

Azi timpurile s-au schimbat foarte mult, iar cojile de portocale au fost înlocuite cu fel de fel de spray-uri de camera, cadourile conţin dulciuri cu duiumul şi ceva jucării, cât despre zăpadă şi frig nici nu se mai pune problema. Nici nu mai ştiu când a fost ultimul an în care am privit nămeţii în seara de Ajun.

Pentru tine ce înseamnă mirosul de portocale ?

Credit poză : Google images

Nu cu mine, pentru ca deja sunt prea celebra ( joke ), ci cu prietenii mei pufoși .

De la stânga la dreapta :

Cuciu : Are un anișor și e cel mai iubăreț maimuțoi. Te poate strange în brațe la orice oră , pentru că e băiat mare și puternic.
Iepurilă, are aproape 3 anișori și a sosit la mine cu ocazia operației. Mi-a fost alături multe nopți și m-a vegheat ca un ” îngepuraș ”.
Tomi, e cel mai mare dintre frățiori. Vreo 6 ani să tot fie de când imi urează în fiecare 30 noiembrie ” La mulți ani ! ”.
Madeline, portă numele uneia din cele mai simpatice moldovence. Ea ne-a făcut prima oară cunoștință mie și copilei de suflet.
Zuza s-a născut odată cu mine și este fructul iubirii a 3 zăpăcite : Ligiuța, Alinuța și Steluța. A fost un bebe ceva mai precoce, pentru că din prima zi de viață a mers la facultate să dea examen și s-a plimbat cu metroul.
Valentinica, este rățusca alături de care împart perna. Probabil visele mele ar fi mai puțin frumoase dacă aș știi că nu e alături de mine.
Amigo, ultimul, dar nu cel din urmă. Îmi păzește camera devotat, latră atunci când e mângâiat și mă ascultă atunci când sunt supărată.

Separat, mereu cocoțat stă scumpul de Tweety . Cred că mulți deja știți că după fluturași el este a doua mea ” pasiune ”. L-am primit de la mami cu ocazia Sfântului Andrei la un an după Tomi. A stat sărăcuțul canar ascuns prin cutii pentru ca blondina băgăcioasă să nu-l descopere.

Ei sunt averea și mândria mea. Daca până acum un an aveam cam de 5 ori mai multe, o parte din ele sunt acum în brațele altor copii, a căror bucurie la vederea lor mi-a adus o împlinire sufletească enormă.

Tu cine ești ? Care e povestea ta ?

A venit la București . Tiza mea la ziua și luna în care ne-am născut a petrecut o zi în București, iar eu nu puteam să ratez asemenea ocazie. Întâlnirea la drum de seară a fost emoționantă și plină de cafea….eu fără cofeină la ora aia, ea un expreso dublu parcă. Am depănat amintiri din vremea în care eram amandoua numai un suflet pe forumul 3SE, am râs de tâmpeniile pe care le-am făcut acum vreo 3 ani șiiiiiiii am primit și un cadou….muuuți fluturași .

Azi ne-am văzut și la lumina zilei. Printre iarba verde, salcii, randunele, porumbei, nuferi și alte minunății oferite de mama natură au încăput și vreo câteva calupuri de discuții ca de ” la revedere ”.  Am suit-o în tren și cel mai probabil la ora asta e deja acasă. Până la următoarea revedere ne rămân doar pozele .

Drept să vă spun am venit cu un avânt imens din parc, să vă arăt alte peisaje frumoase bucureștene dar o surpriză m-a cam bulversat pe moment, motiv pentru care vă rog să-mi scuzați emoția din scris.

Doar ce am ajuns acasă și mi-am primit deja cadoul pentru ziua de mâine…..1 Iunie . Bluziță, ciocolată, o inimioară din ceramică și…..o poezie. De aici s-a rupt filmul. Am inghițit în sec pentru a nu mă miorlăi prea tare și citind versurile scrise cu atâta drag simțeam cum mi se înmoaie picioarele puțin câte puțin .

Știam că mami mă iubește cel mai mult de pe planeta asta și la fel de bine știu prin câte i-a fost dat să treacă în ultimul timp. Pentru toată forța pe care mi-o dă zi de zi și faptul că îmi e și mamă și tată și iubit și prietenă la acest moment nu pot decât să îi spun : TE IUBESC !

Atașez mai jos minunile de versuri care mi-au invadat inima și poza celui mai fericit și norocos copil de pe pământ, adică EU .

Nu știu oare ce-aș putea
Să mai cer în viața mea
De la Bunul Dumnezeu
Mai bun decât copilul meu.

Todeauna e cu mine
Și la rău dar și la bine
Soare, lună de-aș putea
Aș aduce-n viața sa.

De necazuri sa nu mai ști
Să ai parte de bucurii
Fericire și nororc
Toate astea la un loc.

Mami mult te mai iubește
Toate astea îți dorește
Pentru ea ești cel mai scump
Lucru de pe pământ.

La mulți ani tuturor celor care se simt copii, și păstrează o fărâmă de inocență într-un colț al sufletului !

Mihai Constantinescu – O lume minunata

P.S Probabil voi reveni cu poze zilele următoare, azi nu mai sunt în stare .

Azi am avut parte de o alta întâlnire super plăcuta din seria ” forumiștii 3SE ” . I-a venit rândul Mădălinei ( alias Mady ), o moldoveancă frumoasă și ambițioasă , studentă la Jurnalism în București.  Deși ne cunoaștem de pe la sfârșitul lui 2007, abea acum am reușit să ne și vedem. Când ne-am telefonat pentru prima oară, primul lucru pe care l-a strigat a fost ” mamiiiiiiiiii ”. Am rămas puțin surprinsă pentru că nu mă așteptam, deși știam că ea mă consideră mămica ei virtuală . Acum, azi nu am avut aparatul foto la mine, pentru că am trecut și pe la facultate vreo două ore, dar i-am ” șutit ” o poză de pe hi5 să mă pot mândri cu ea.

Grijă mare că e luată, așadar mulțumiți-va doar cu admirația . Am primit și un cadou, un papițoi de pluș . Vă dați seama că m-am topit când l-am văzut, de primele 5 minute datorită emoțiilor în loc să vorbesc am cântat . E o iepurașă moale și pufoasă pe care am botezat-o Madeline, iar acum are un loc de cinste pe biroul meu.

Timpul petrecut în compania ei a fost foarte plăcut și a zburat prea repede ( mai rapid decât urcă scările rulante de la Unirii ), dar sper ca data viitoare să o iau la o plimbare prin TOT parcul Herăstrău….știe ea de ce. Pe final ce să vă zic, pe listă mai sunt o grămadă, care treceți prin București un tzâr și s-a facut .

Sărbători fericite vă doresc alături de cei dragi, un iepuraș încarcat de daruri și nu în ultimul rând ” Hristos a Înviat ” !