DeeaStar

” [...] În lucrarea de fața, masteranzii noștrii ” au pus țara la cale ”, în sensul constructiv al cuvantului. Au încercat sa își arate buna intenție în abordarea conceptuală a bunei guvernări. În paginile cărții regăsim experiența de viață și abilitatea profesională a unor tineri cărora le pasă de sănătatea economico-socială a țării. De la morală la vurnelabilitățile sistemului de sănătate, de la fonduri europene la criza  economică, de la infrastructura modestă la potențialul de dezvoltare, de la sărăcie la bogăție, regăsim în carte eseuri care prezintă situații concrete și soluții coerente de ameliorare a unor aspecte negative și e promovare a valorilor românești.
Apreciez cu optimism Curajul inteligent și spiritul masteranzilor nostri în creația și în fapta lor bună. Închei prin a le mulțumii tuturor autorilor cu speranța ca am găsit totuși, o floare cu care se face primăvară ! ”

Lect. univ. dr. Cosmin Stoica
Secretar Științific, Facultatea de Finanțe, Bănci, Contabilitate

Sunt foarte entuziasmată și fericită ! Cred că cel mai frumos cadou pe care mi l-am putut face ieri a fost cartea ” Eseuri despre buna guvernare ” , în care apar și eu ca autoare . După aproape un an, colecția cu cele mai bune referate poate fi găsită la secretariatul facultății de Finanțe, Bănci, Contabilitate. Urmează lansarea alături de profesorii nostri, o mica ceremonie extrem de așteptată .

Aseară am participat la o conferință susținută de actorul Dan Puric, în cadrul facultății noastre. Tema aleasă , deși părea că va atrage mai mult doamnele și domnișoarele, pentru că da, a fost vorba despre iubire, a umplut însă o aulă întragă de băieți și fete.

Iubirea a fost definită dincolo de fluturi în stomac și mai știu eu ce lucruri adolescentine. Iubirea ca adevăr, iubirea ca realitate, iubirea adaptată Romîniei, iubirea prin prisma conceptelor scriitorilor străini și români deopotrivă, au fost doar câteva din lucrurile subliniate.

Două ore pline de îmbogățire sufletească, un schimb uimitor de experiență cu un actor care a citit biblioteci întregi, dar…..a reținut și rezumatul. La intrare în sală am primit flori, iar la sfârșit autograf .

Vă urez din tot sufletul Sărbători Fericite alături de toti cei dragi.

A venit vacanța, cu trenul din Franța . Doamne ce mai țopăiam prin școala generală când venea perioada asta de sărbătoare. Gândul fugea numai la cadouri, dulciuri, zăpadă și leneveală cât cuprinde.

Acum a venit concediul, unul pe care îl așteptam cu nerăbdare. Patru luni de muncă s-au încheiat cu succes și daruri din partea celor 2 zuze cu care lucrez, dar și a clienților .

Planuri pentru următoarea săptămână și jumătate nu am, dar știu sigur că : Azi fac cozonaci, mâine frământ la colaci, mai împodobesc și bradul și uite așa trece anul.

Pentru Moș Crăciun, cel darnic și bun m-am pregătit, geamul l-am împodobit, casa am curățit și cuminte voi fi negreșit  .

Pe final, una din cele mai tare melodii de Crăciun din ultimul timp .

Taxi – Craciun

Mulțumesc din suflet tuturor celor care și-au rupt un minut din zi pentru a mă felicita. Mulțumesc mamei că și-a luat liber special pentru mine, iar când am intrat pe ușă nu am găsit o casă goală ci plină de prezența ei, mai ales anul acesta. Mulțumesc mătușică pentru vizita inopinantă. Mulțumesc celeilalte Andreiuțe și Alinuței că mi-au făcut ziua mai plăcută la birou. Mulțumesc clienților pentru care lucrez și m-au sunat. Mulțumesc chiar și celor care nu și-au adus aminte, eu m-am gândit la ei și asta e un lucru bun, că nu i-am uitat .

Am primit cartea lui Paulo Coelho și abea aștept să o citesc.

” Învingătorul este întodeauna singur ”, sa vedem și de ce ?

Portocala. Aparent banală, dar  mirosul ce rămâne în urma ei e învăluit în zeci de amintiri. O singură felie a fost îndeajuns pentru a mă teleporta în mijlocul sărbătorilor de iarnă din copilărie, cand pe un frig năpraznic stăteam în casă lângă brad, fascinată de jocul luminilor din instalaţie şi mâncam portocale. Desigur, tot sucul care se scurgea din ele era pe mine şi pe lucrurile din jur, dar ce mai conta ?

Puneam cojile pe soba încinsă şi toată casa mirosea a portocale. Erau tare bune şi desertul preferat, având în vedere că pe timpul ăla nu prea se găseau toate nebuniile din ziua de azi. Erau nelipsite din plăsuţa pusă de Moş Nicolae îm ghetuţe şi nici Moş Crăciun nu îndrăznea să sosească fără. Erau lucruri simple, care ne făceau cei mai fericiţi copii.

În vacanţa de iarnă mergeam la bunica la ţară  şi plecam la colindat împreună cu verişorii mei şi un adult, care de obicei ajungea cam ” afumat “ acasă după atâta cinste . Eram pe drumuri până spre miezul nopţii, cand vrând să stăm la pândă să-l prindem pe ” bărbos “ adormeam şi nu ne mai trezeam decât a doua zi dimineaţa curioşi să aflăm ce cadouri am primit.

Am suferit foarte mult când am aflat cine e Moşul şi nu am vrut să cred, dar înaintarea în vârsta a început încet încet să-mi demonstreze contrariul. Nu pot să spun că nu mă bucur când primesc cadouri de Crăciun, dar tânjesc după acele clipe de naivitate şi inocenţă când scriam scrisori şi îmi imaginam că vine Moşul pe o sanie trasă de reni .

Azi timpurile s-au schimbat foarte mult, iar cojile de portocale au fost înlocuite cu fel de fel de spray-uri de camera, cadourile conţin dulciuri cu duiumul şi ceva jucării, cât despre zăpadă şi frig nici nu se mai pune problema. Nici nu mai ştiu când a fost ultimul an în care am privit nămeţii în seara de Ajun.

Pentru tine ce înseamnă mirosul de portocale ?

Credit poză : Google images

Nu cu mine, pentru ca deja sunt prea celebra ( joke ), ci cu prietenii mei pufoși .

De la stânga la dreapta :

Cuciu : Are un anișor și e cel mai iubăreț maimuțoi. Te poate strange în brațe la orice oră , pentru că e băiat mare și puternic.
Iepurilă, are aproape 3 anișori și a sosit la mine cu ocazia operației. Mi-a fost alături multe nopți și m-a vegheat ca un ” îngepuraș ”.
Tomi, e cel mai mare dintre frățiori. Vreo 6 ani să tot fie de când imi urează în fiecare 30 noiembrie ” La mulți ani ! ”.
Madeline, portă numele uneia din cele mai simpatice moldovence. Ea ne-a făcut prima oară cunoștință mie și copilei de suflet.
Zuza s-a născut odată cu mine și este fructul iubirii a 3 zăpăcite : Ligiuța, Alinuța și Steluța. A fost un bebe ceva mai precoce, pentru că din prima zi de viață a mers la facultate să dea examen și s-a plimbat cu metroul.
Valentinica, este rățusca alături de care împart perna. Probabil visele mele ar fi mai puțin frumoase dacă aș știi că nu e alături de mine.
Amigo, ultimul, dar nu cel din urmă. Îmi păzește camera devotat, latră atunci când e mângâiat și mă ascultă atunci când sunt supărată.

Separat, mereu cocoțat stă scumpul de Tweety . Cred că mulți deja știți că după fluturași el este a doua mea ” pasiune ”. L-am primit de la mami cu ocazia Sfântului Andrei la un an după Tomi. A stat sărăcuțul canar ascuns prin cutii pentru ca blondina băgăcioasă să nu-l descopere.

Ei sunt averea și mândria mea. Daca până acum un an aveam cam de 5 ori mai multe, o parte din ele sunt acum în brațele altor copii, a căror bucurie la vederea lor mi-a adus o împlinire sufletească enormă.

Tu cine ești ? Care e povestea ta ?

A venit la București . Tiza mea la ziua și luna în care ne-am născut a petrecut o zi în București, iar eu nu puteam să ratez asemenea ocazie. Întâlnirea la drum de seară a fost emoționantă și plină de cafea….eu fără cofeină la ora aia, ea un expreso dublu parcă. Am depănat amintiri din vremea în care eram amandoua numai un suflet pe forumul 3SE, am râs de tâmpeniile pe care le-am făcut acum vreo 3 ani șiiiiiiii am primit și un cadou….muuuți fluturași .

Azi ne-am văzut și la lumina zilei. Printre iarba verde, salcii, randunele, porumbei, nuferi și alte minunății oferite de mama natură au încăput și vreo câteva calupuri de discuții ca de ” la revedere ”.  Am suit-o în tren și cel mai probabil la ora asta e deja acasă. Până la următoarea revedere ne rămân doar pozele .