DeeaStar

Cand s-o fi făcut noiembrie, habar nu am. Trec zilele astea ingrozitor de repede și parcă nici nu reușești să termini tot ce ai de făcut. O pauza de masă, o cafea, un teanc de acte și gata-i 5 jumate.

Să vedem însă ce o să iasă din postul ăsta având în vedere dezordinea din gand .

Observ cu dezamăgire că traiul de acum ne-a transformat în mici roboței care știu doar servici – acasă – servici – acasă, exact ca în reclama aia la analgezice. Poate că mulți vor spune că mai depinde și de voința pe care o ai, ca să nu ajungi în situația asta, dar sunt o serie de factori care ne influențează fără să ne dăm seama.

Oboseala resimțită peste zi datorită alimentației proaste, pentru că fructele legumele si alimentele noastre nu mai au pic de vitamine si substanțe nutritive necesare unui aport de energie cât de cât echilibrat, ne face să arătăm ca o nație de ” gălbejiți ”. Nervii din trafic, inghesuiala din mașini și de pe stradă, lipsa de civilizație a unora te consuma in timp.

Pentru că zi de zi mă plimb destul de mult prin București pe jos sau cu RATB-ul am putut să observ aspectele mai puțin frumoase ale românilor începând cu fețele posace, cerșetorii, hoții, elevii, bătrânii haioși sau mereu nemulțumiti până la traficul complet ORIBIL.

Acum, eu , ca orice alt tânăr care își dorește o schimbare și nu prin vot sau alte aberații politice mă lovesc de tot felul de situații bizare care nasc întrebări cu duiumul. Desigur, nimeni nu are un raspuns, dar toată lumea se dă cu părerea. Rămân uimită de sistemul după care merge țărișoara asta și mă mir cum de încă nu am pus lacătul la intrare.

• De ce este nevoie ca în secolul 21 în administrațiile financiare să existe un om care să ducă chitanța preț de 10 metrii până la celălalt ghișeu și nu îți este înmânată ție plătitorului direct ?
• De ce să dai drumu la cate 4-5 autobuze deodată, iar apoi să lași omul să facă țurțuri în stație 2 ore?
• De ce mai trâmbițezi ca stat că ai nu știu ce sistem de depunere online, care te scapa de drumuri, daca trebuie sa vin totuși să îți aduc hârțoage cu aceleși informații trimise pe net ?
• De ce să stai de 6 ori la coadă în aceași încăpere pentru un singur lucru ?
• De ce să porți porcării din alea de botnițe dacă atunci când vorbești o dai la o parte ?
• De ce să stai cu zilele la coadă pentru niște moaște care sunt acolo tot anul ?
• De ce atunci când nu este lume să ți deschise 15 ghișee, iar atunci când vine perioada declarațiilor să fie numai 2-3 pentru mii de persoane ?
• De ce să arunci gunoiul lângă coșul de gunoi ?
• De ce să te urci în mijloacele de transport cu ghiozdanul în spate, să lovești lumea de lângă tie ?
• De ce să te legi de toti tineri doar pentru că unii te-au supărat ?
• De ce să plătești niște servicii în avans, dacă există posibilitatea ca jumătate din lună să nu te poți bucura de ele ?
• De ce să chemi la tine o persoană săptămâna viitoare, dacă tu știi că nu ai să fi ?

Cam așa arată o mică parte din lista mea de întrebări . Nu, nu sunt vreo mimoză venită de pe Marte. Consider că am trăit în viața asta scurtă de 22 de ani mai multe decât unul de 40 și știu de asemenea că nici 30 de generații de politicieni nu vor aduce vreo schimbare, dar poate că împărtășind cu voi o să mi se pară totul mai amuzant.

Ieri seară eram anunțată de un domn de la serviciul UPC Relații cu Clienții, că modemul meu nu se sincronizează și nu o să meargă internetul până sâmbătă, când la ușa mea va sosi o echipă să ” mă rezolve ”, dar surpriză eu sunt aici pe baricade. Se pare că am pile acolo sus .

Acuși vin sărbătorile…oare anul ăsta cum vor arăta ?
Am lipsit, am fost în pană de idei și fără chef, dar să sperăm că se indreaptă situația.

P.S 1 Vreau ultima carte a lui Coelho.
P.S 2 Tare bine zicea cântecul…

Imi reprosez de la-nceput
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut

Există foarte multe articole și cărți despre ” cum să …” din care nu se  înțelege mai nimic, dar s-a gândit cineva vreodată și la un curs practic de exemplu ? Ei bine, dragi mei, de azi soluția problemelor voastre a fost găsită cu ajutorul ” planificării ”. Așa-i că nu vă așteptați ? Nici eu nu mă așteptam să fiu nevoită să studiez,  tot teoretic, un curs care ar trebui să fie parctic, să îți ofere idei tangibile, concepte precise sau chiar exemple.  Planificarea în economia concurențială suna aparent interesant, dar se pare că ” instinctul meu de fată mare mă înșseală ”. Pentru mine planificare înseamnă deja ceva concret, nu definitii și cuvinte alambicate puse în fraze kilometrice.

Cât de obositori pot fi profesorii care vin la cursuri uitând că suntem în anul 2009, iar metodele lor comuniste de predare au expirat…oare nu le miroase a plictiseală ? La ce bun 30 de pagini scrise în 2 ore, când poți rezolva totul cu 10 slide-uri la obiect, din care cu siguranța va rămâne ceva în căpățâna studentului. La ce bună citirea mot a mot de pe foaie, de parcă nu ai știi despre ce e vorba în materia pe care o predai ?

Personal, tipul acesta de cursuri mă plictisesc groaznic și nu reușesc să rezist mai mult de o oră pentru că risc să adorm. O inutilitate, o pierdere de timp, cam așa s-ar descrie în viziunea mea cursul la care am asistat azi. Dictare ca la clasa întâi…ce explicații, ce socializare și dialog cu studentul ? Doamne ferește, se poate ?

M-am simțit ca la școala generală, când profesorii stăteau la catedră de parcă erau bătuți în cuie. Părea ca singurul lucru pe care știau să-l facă e să respire, da nu prea mult că pierdeau rândul.

Au trecut azi vag pe lângă mine concepte de gen ” previziune ”, ” implemntări de planuri ” și alte chestii teoretice pe care le-am mai făcut în facultate, iar în practică nu le întâlnești neam. Unde mai pui că se face și prezența, să nu cumva să lipsești de la curs din vreun motiv….nu că unii ar muncii și poate abea mai trag de ei până acasă, da să mai ajungă la facultate.

Ah, ia uite proful ne-a scris pe tabla, ca la grădi de data asta, cuvântul ” leadership ”…wow e prima oară când auzim de el. Ce să mai, interesant rău, probabil de aia acum îmi aștern pe hârtie cuvintele actualului post în loc să fiu atentă la ce se petrece în sală.

Vreau acasă, mi-e somn !

Later edit:
Ehe, asta da viață în pijamale .

Good night everyone . ( Asta nu am mai văzut-o scrisă pe tablă, e de la mine ) .

Mergând azi agale către policlinică, am constatat cu părere de rău că e aproape imposibil să nu vezi un cerșetor ( apelativul nu este folosit ca jignire ) pe o rază de 1 km, și mi-am adus aminte de campania desfăsurată de ” Poliția Capitalei ” dacă nu mă înșel, prin care eram întrebați astfel: Dacă ai şti că un cerşetor câştigă până la 5000 de lei lunar, i-aţi mai da bani? Răspunsul meu este DA, și am să dau în următoarele momente și câteva argumente pentru alegerea făcută.

În primul rând, nu toți sunt atât de bine amplasați în locuri cu vad, unde traficul de persoane este maxim. De ce ? Pentru că au și ei mafia lor. Concurența este acerbă, toți râvnesc la o poziție strategică, și de cele mai multe ori iese cu bătaie. Spun asta pentru că am asistat la o scenă de acest gen, în care două bătrânici se luaseră la păruit pentru un metru de peron.

Doar anumiți ” boși ” au acces pe lângă o bancă, un centru comercial, de cele mai multe ori paznicii acestor clădiri înțelegându-se la un anumit procent din ceea ce iese pe zi. Restul se aciuează pe unde apucă și spră ca măcar o persoană să le dea atenție. Acești ” restul ” formează practic marea majoritate a acestei ” lumi ”.

Sunt foarte mâniată când văd pe stradă persoane bătrâne uitate de copii, nepoți sau mai rău trimise chiar de ei la cerșit. Îmi povestea o mamaie într-o zi cum că dacă nu face o anumită sumă de bani pe zi este bătută și lăsată să moară de foame . Păi bine măi animalelor, unii nu știu cum să își prețuiască părinții și bunicii, iar voi vă comportați în halul ăsta ? Uneori mi-aș dori să fiți voi în locul lor, dar știu că Dumnezeu e acolo sus și vă vede.

Același lucru este valabil și pentru micuții care umblă dezbrăcați, desculți, fie noapte fie zi, indiferent de vremea de afară. Unul din unchi este taximetrist și ne spunea că pe lângă parcul Herăstrău ( și nu numai acolo cu siguranță ) este un puști care umblă prin inersecție și cere de mâncare, pentru că spune el banii îi sunt luați de altul mai mare care îl așteaptă pe partea cealaltă.

Așadar, ce m-ar face să nu dau bani acestor persoane ? Nu tot timpul am ceva de mâncare la mine, și nu tot timpul am un magazin în preajmă ca să cumpăr, deci dacă eu consider că trebuie să îi ajut, îi voi ajuta. Produsele alimentare se pot strica în cele mai multe cazuri, mai ales dacă nu are unde să stea, așa că nu îl ajută cu mai nimic.

În al doilea rând eu nu dau bani persoanelor care mi se par apte de muncă. Vezi oameni în toată firea, prin metrou, tramvaie și alte mijloace de transport care fără nicio jenă vin să-ți ceara bani, pentru că deh e mai simplu așa, decât să cari cu cârca o zi și să iei 20 de lei. Până la urma urmei am și eu dreptul de a alege cu cine vreau să-mi fac pomana, nu ? Au fost și dăți în care m-am înselat, și un tânăr aparent cu probleme locomotorii a luat-o la fugă după ce și-a făcut plinul, dar deh e păcatul lui că a mințit.

Apoi, de ce nu aș ajuta o persoană pe care o văd practicând diferite activitatăți  în schimbul banilor pe care îi cer ? Când mergeam la facultate zi de zi, nu reușeau uneori prietenii să mă facă să zâmbesc cum reușea clown-ul din metrou, sau mariachi din pasaje . Am tot respectul pentru ei că nu dau în cap la lume pe stradă și nici nu se supără daca le dai 50 de bani și nu 1 leu.

Acum spre sfârșit, după ce mi-am înșirat pledoaria, mi-ar place să aflu de la domnii polițiști ei cât fac lunar din toate șpăgile pe care le iau cu nesimțire de la lume ? Și dacă mă gândesc mai bine, te și obligă îmtr-un fel, ori riști să te lase pieton din orice li se năzare lor.

Ai chef să muncești astăzi? Sau mâine? Sau poimâine? Sau saptamâna viitoare? Sau luna viitoare?

Nici eu!!! Decât să mă distrez!!!

Ca în fiecare an, cu ocazia zile de 1 sau 6 decembrie ( numai ei ştiu în funcţie de ce anume stabilesc data ), primarul capitalei sau preşedintele se prezintă în faţa naţiunii pentru a da strălucire Bucureştiului prin intermediul celebrelor luminiţe.

Cum românul are foarte puţine motive de distracţie, în majoritatea timpului având un program monoton, iese la ” bulivard ” pentru a sărbători orice….de la cel mai nou magazin inaugurat ( dacă se dă mâncare şi băutură moca e şi mai bine ), pana la instalaţiile pomilor de pe marginea şoselei. Nimic de zis, doar că în acele momente îşi cam pierde bunul simţ şi uită să mai fie civilizat.

Mergând azi cu mami dinspre Romană spre Piaţa Unirii, cred ca mi-am luat pe puţin vreo 20 de coate în coaste. De ce ? Pentru că noi nu ştim să mergem ca oamenii pe trotuar ci adoptăm stilul oaie. Când locul este şi aşa atât de strâmt datorită maşinilor parcate aiurea,  e ” musai şi necesar ” să mergem la braţ câte 3-4 persoane, să nu cumva să ne rătăcim de turmă .

Păi bine dragilor, dar cei care merg în directia opusă vouă pe unde ar trebui să treacă, sau există trotuare supraetajate ( Nenea Oprescu, la asta nu te-ai gandit ) şi eu nu le-am observat. Nici măcar pe trotuarul opus nu se putea înainta, pentru ca fiecare mergea în legea lui.

Pentru  ca peisajul să fie complet, se mai trezesc vreo 2 piţipoance să-şi tragă o poză de hai cinci, exact acolo unde e îmbulzeala mai mare. Şi stai aşa, că vor şi background, coregrafie, în grup, separat, cu gloss, cu bliţ….. da nu vreţi voi să le modificaţi acasă în photoshop, când vă scrieţi cu litere sclipicioase diverse texte ?

Venind de la ziua bunicului meu, aveam şi aparatul foto după mine, aşadar am surprins câteva imagini din capitala cu haine noi .

Bulevardul Magheru

Bradul din Piaţa Universităţii

Şi unul din cei 5 brazi naturali de 17 metrii, atât de lăudaţi de domnul Oprescu, amplasat în Piaţa Unirii ( seamănă cu ăla de anul trecut din Braşov ).

Personal, în afară de globuleţele ce atârnă pe bulevard niciunul din brazi nu mă încântă. Cel din fier e acelaşi de anul trecut dacă nu mă înşel, iar cel natural putea fii muuuuult mai frumos împodobit.

Din câte am înţeles în fiecare weekend vor fii concerte, dar artiştii anunţaţi mi se par a fi scoşi de la naftalină, unde stau de cel putin 10 ani ( Dana Barţer, Dan Craimerman, Narcisa Suciu şi mulţi alţii ). Probabil e de la criza economică. Deh, buget de austeritate Coane Fănică.

În rest la fel…..gunoaie pe jos, rromi ciorditori, aurolaci şi o adiere de sărbătoare ce se zbate în aerul mult prea poluat de griji şi sărcie.

Primeşte-mă în casă, primeşte-mă sub masă, primeşte-mă sub pat, primeşte-mă şi-n pat….cam aşa începe să procedeze Vodafone cu clienţii săi care plătesc bani destui pentru a se ” bucura ” de serviciile lor. După mania sms-urilor trimise aproape zilnic au trecut la mesaje multimedia.

Dacă aş putea m-aş dezabona cu mare plăcere de la aceste reclame dar din câte ştiu atâta timp cât eşti abonat la ei nu poţi scăpa de stresul anunţurilor. Asta îmi mai trebuia, de parcă nu îmi sunt de ajuns lungile calupuri publicitare din timpul emisiunilor şi filmelor interesante .

Cam aşa aş putea să definesc viaţa mea în momentul acesta. S-au întâmplat o grămadă de evenimente într-un timp atât de scurt încât deja îmi trebuie o vacanţă, şi am să mă bucur de ea în noiembrie cu siguranţă .

Locul de muncă actual îmi papă 90% din timpul meu, ziua începând la ora 7, programul de lucru la 9 şi toată agitaţia se încheie la ora 19 când ajung şi eu acasă. Uneori chiar mai târziu, depinde de cât de multă treabă e. Ce aş putea să fac mai repede după 9 ore de lucru cu ochii în cifre, decât să mă odihnesc şi să mai schimb o vorbă pe mess cu prietenul.

Weekend-ul mi se pare prea mic pentru treburile restante pe care le am, minutele zboară cu viteza luminii şi ieşirile în oraş deja au devenit istorie ……deh, ce să-i faci acum sumt ” oamă “ cu responsabilităţi.

În noiembrie începe facultatea, anul I de master şi mă trece un fior că o să trebuiască să mai trec şi pe acolo din când în când . Până la urmă îmi mut lucrurile într-o rulotă pe roţi şi ştiu o treaba  . Acum dacă e să ne luăm după un proverb din popor, ” Noi să fim sănătoşi că belele curg gârlă “.

Ora e mult prea înaintată pentru noul meu program ( 23:09) , aşadar vă urez spor în toate şi multă baftă. Sper să reuşesc să scriu mai des şi într-o notă mai optimistă, aşa cum îmi e felul .