A mai trecut un weekend, al doilea din cariera de salariată. Am început să preţuiesc timpul cu adevărat, să mă bucur mult mai mult de timpul petrecut alături de cei dragi ,de razele calde ale soarelui şi chiar de lumina zilei.
Ce pot să spun, dacă tot mă ruga Bogdan într-un comentariu anterior să narez câte ceva din viaţa de angajată încep prin a spune că la fel ca orice început este greu. Fac parte dintr-o firmă nouă care se ocupă cu prestarea de servicii de contabitate pentru alte companii, instituţii care doresc să scape mai uşor de unele detalii care ocupă spaţiu, timp şi angajaţi în plus. Sunt foarte multe lucruri de pus la punct şi în ordine, aşadar activitatea atinge cote maxime.
Prima zi de muncă parcă s-a derulat cu încetinitorul. Lipsa experienţei şi a lucrului cu documentele specifice a făcut să pară că facultatea nu are nicio valoare în faţa practicii….asta cam aşa este,dar fără o hârtie la mână stai şi mori ca prostul de foame că nu ai studii superioare.
Vocea şefului parcă nu înceta să se mai audă, tot timpul voia câte ceva de la mine, totul se desfăşura cu o viteză uluitoare, iar eu nici nu apucam să termin ce aveam de făcut. Când am ajuns seara acasă mi se părea ca am intrat pe un tărâm de poveste. Mancare calda, pat moale, televizor…ce altceva ţi-ai mai putea dorii.
Am început de jos ca să zic aşa, cu aranjarea facturilor pe diverse categorii şi în oridine cronologică pentru vreo 10 firme. Au fost cateva sute de hârţoage care mi-au terminat ochişorii mei caprui dar m-au ajutat să înteleg mai bine sistemul, procedeul de sortare şi alte câteva chichiţe contabile. Am consumat nici mai mult nici mai puţin decâ un top de hârtie şi vreo 1000 de capse în numai 2 zile 
.
Am ajuns şi pe la Inspectoratul Teritorial de Munca,pentru câteva treburi un loc pe care nu-l recomand persoanelor cu răbdare limitată. Funcţioarii de acolo au un chef de muncă egal cu 0, te tratează cu spatele şi te plimbă de la un birou la altul pentru nişte hârtii amărâte. Pe lângă toate astea se adaugă şi cozile de zeci de metrii pe care trebuie să le iei la rând de fiecare dată.
Au fost şi momente tensionate, în care eram gata gata să renunt dar datorită celor 2 persoane deosebite de lângă mine am hotărât să dau o palmă greutăţilor şi bine am făcut pentru că mi-ar fii părut rău după. Începe să îmi placă foarte mult ceea ce fac, m-am ataşat de micuţul nostru birou şi abea aştept să îmi vină o nouă colegă. Cel mai mult îmi place că nu sunt obligată să ma port pe toace şi să mă îmbrac elegant :> .
Oboseala acumulată se transformă uneori în nervi şi nu în stare de somnolenţă, răbdarea nu mai e aceaşi ca înainte şi începi să conştientizezi încet încet că ai intrat într-o nouă etapă a vieţii. Nu aş putea spune că m-am maturizat mai mult, pentru că asta s-a întâmplat destul de devreme şi cred că a fost un lucru bun, mai ales după toate cele întâmplate în ultimul timp. Cert e că ceasul meu biologic s-a cam fixat la ora 7 a.m şi indiferent de zi obloanele ( ochii ) nu contenesc să se deschidă .
Timpul alocat net-ului s-a redus considerabil şi inspiraţia la fel, ca drept dovadă că m-am chinuit o oră să astern pe monitor textul ăsta 
. Acum îmi aduc aminte de cuvintele mamei când eu trăgeam de ea să ieşim la un suc, şi îmi spunea că dupa 9 ore de muncă e obosită şi nu mai poate, iar eu mă simţeam neglijată.
Cam astea sunt impresiile din primele săptămâni. Probabil peste 2 ani când voi citii toate astea am să mă amuz copios 
.Una peste alta, maine bunicul meu face 72 de ani şi vreau să-i urez un călduros ” La mulţi ani !” şi viaţă cât mai lungă 
.
Până la o scriere viitoare urez cititorilor mei numai buncurii şi vreme buna 
.
. M-a oblojit bunica şi a trecut repede….plus că unde dă mama creste. Nu,nu sunt de acord cu mamele care îşi bat copii la orice prostie,dar pentru mine a fost prima şi ultima dată pentru că apoi m-am învăţat minte şi am încercat să fiu cât de cât cuminte.
. Nu a fost un răsfăţ din ăla excesiv prin care să cred că totul mi se cuvine indiferent de situaţie,nu. Din contră am primit tot ceea ce mi-am dorit atâta timp cât eram un copil cuminte,învăţam bine şi mă comportam frumos.
