DeeaStar

Ca o mică introducere, vreau să punctez următoarele aspecte :

• A fost înființată parctic între 1955- 1959 când animalele ce se găseau în zonele amenajate ale unor parcuri bucureștene au fost reunite într-un singur loc și anume Colțul Zoologic Băneasa.
• Adresa este : Strada Vadul Moldovei nr.4, Bucuresti, sector 1. Se ajunge cu autobuzul 301.
• Programul de vizitare : vara – 8-20 / iarna 9-17
• Tarife : 13 RON – adulți, 6,5 RON studenți, copii, pensionari etc .

Buuuun, acum că am făcut prezentările să trecem la povestirile nemuritoare ce mă caracterizează . Mi-am luat mămica de o aripioară ca de obicei, ne-am urcat în ” pejosurile ” de culori asortate cu hainele și am pornit la drum către Pădurea Băneasa.

Ce-i drept nu mai fusesem pe acolo de vreo 2 ani, când tarifele erau de 10 ori mai mici, și din câte știu ele s-au menținut până de curând, deci prima ” surpriză ” s-a instalat destul de repede. Am plătit, am intrat șiiiiiii altă surprizăăăăăăă, majoritatea animalelor erau închise în cuștile de interior . Motivul nu mi-l explic, mai ales că orice persoană cu puțin neuron se gândește că e duminică, e cald și oamenii ies la plimbare.

Am trecut peste aspectul ăsta m-am benoclat prin geamuri ( unde existau ), dar am văzut animale triste, nervoase și dornice să iasă la aer . Copii care veniseră pentru prima oară erau dezamăgiți, părinții nervoși și înghesuială de te călcai pe picioare ca pe vremea răposatului. Mizerie nu era, cuștile arătau bine, și spre deosebire de anii trecuți s-a văzut o ameliorare. Măsurile de siguranță pentru animalele periculoase au fost sporite, la unele din ele amplasându-se geamuri foarte înalte pentru a nu mai putea fi hrănite.

Deși pe net lista speciilor care spun ei că pot fi văzute e foarte lungă, azi nu am zărit decât foarte puține. Leul era închis, leoaica dormea întinsă la soare, elefantul nu mai există, cât despre zebră, cămilă, girafă, cerb nici urmă de ele. În schimb sunt o mulțime de specii de papagali, pe care le poti vedea mult mai aproape în orice magazin de specialitate, păsări de curte gen bibilici, curcani, gâște, rațe cu ajutorul căruia speră ei că ne vor duce de nas. Pe mine una nu au reușit și sincer spun că nu merită să plătești atâția bani pe bilet  pentru a nu vedea mai nimic.

Personal, cel mai mult m-a impresionat cimpanzeul Oscar . Avea o privire atât de blândă, exact ca un om bătrân și se juca plictisit cu cu o cutie de plastic.

Nici tigrul nu era de ocolit. De o frumusețe uluitoare, o blană strălucitoare, și niște lăboanțe maaaaaaaari se plimba agale prin fața noastră și din când în când stătea și la poză .

Despre celelalte animăluțe vă las pe voi să comentați, așadar vizionare plăcută  !

Neațaaaaaaaaaaaa ! Deea vă dorește o zi frumoasă, însorită și plină de realizări !

Credit poză : Saint Google

A fost odată ca niciodată, o Scufiță Roșie. De fel era o fată cuminte și avea o viață liniștită, motiv pentru care toată lumea o iubea . Într-o bună zi, mama o rugă să meargă până la bunicul său, un bătrânel simpatic, pentru a-i duce ceva ” de ale dulcelui ”. Curajoasă de fel, ea nu a vrut să fie însoțită de nimeni deși știa că pe drum e posibil să întâmpine greutăți. Cu inima în dinți și ciocolata în gentuță a plecat în pas de divă către destinație.

După ce a luat tramvaiul 20 până aproape de capul orașului în care statea, a ajuns în ”Jurassic Bazilescu’s Park ”.

Totul era minunat…..vântul adia plăcut, soarele îi gâdila pielea, dinozaurii zburau. STOOOOOOOOOOOP ! Dinozaurii zburau ?

Da, chiar era reală imaginea ce se desfășura în fața ochilor săi. Cu inima făcând budi-bum budi-bum a hotărât să înainteze pe tărâmul misterios. Trecu pe lângă o sală de spectacole, unde 2 buni prieteni repetau pentru concertul ce urmau să-l susțină seara. Muzica rock nu era tocmai pasiunea ei, dar aranjamentul scenic și atitudinea lor erau parcă desprins din desenele cu Fred și Barney.

Într-un alt colț de natură 3 bebe dinozauri urmau să vadă pentru prima oară lumina zilei . Din ceea ce a putut să afle Scufița de la cârcodinozauri, cei mici fuseseră abandonați, iar o Dino Mamă cu suflet mare tocmai semnase actele de adopție pentru aceștia. Fericirea lor era umbrită de o singură problemă. Unul din cei proaspeți ieșiți din găoace, mai rebel din fire, nu voia să accepte numele de ” Gheorghe„ propus de mama adoptivă și nega vehement.

După alți câțiva metri, i-a fost dat să afle că și în această lume există oameni răi. După blocurile gri, 2 locatari încercau să-i ia viața unui mistreț comunitar, pentru a-l expune alături de alte victime la noul lor muzeu, inaugurat cu doar câteva zile înainte.

Ca și la noi, Poliția nu intervenea în niciun fel. Unuia din agenți îi rămăsese un ou de la Paște și îl savura, iar celălalt pentru că era prea mare și nu mai încăpea pe stradă ne-a întors fundul și a plecat.

Cum ora era deja prea înaintată și seara urma să se lase cât de curând, Scufița grăbi pasul dar un alt obsacol îi apăru în cale. Un tălhodinozaur se puse în fața sa și molfăind începu să strige : Vreau tot ce ai în gentuță sau te ronțăi ca pe amărâtul ăsta  !

Speriată de moarte și dorind să apere dulciurile pentru bunicul ei începu să strige ajutooooooooooor, ajutooooooooooooor . Totul parcă încremenise, liniștea se așternuse și nici urmă de salvator . La un moment dat un investitor străin ce se afla în apropiere la plaja, întoarse capul și spuse ” Las-o, sau te spun lu’ nevastă-ta că ai amanta ” .

Cum soția tâlhodinozaurului era o doamnă respectabilă de 3 ori mai mare ca el, acesta fugi cu coada între picioare. Scufița, educată fiind să fie recunoscătoare îl scărpină pe salvator pe burtică și plecă . Într-un final, ajunse, sună la ușă și când colo nimic. Deznădăjduită sună la vecina de lângă și află că tataie al ei era în Tahiti cu ghirlande la gât și paharul de bere în mână . De supărare a păpat ciocolata și a chemat AeroTaxi să o ducă acasă .

* Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare. În fapt, tocmai ați încheiat excursia din lumea dinozaurilor XXL deschisă în cadrul unei expoziții în Parcul Bazilescu până pe 1 iunie. Biletul de întrare costă 15 lei .

Parcul Cișmigiu este una din cele mai vechi grădini publice din București. Totul a început în anul 1779 când domnitorul Țării Românești de pe atunci a poruncit construirea a două cișmele în grădina sa. Cel ce le-a ” proiectat ” era cunoscut sub titulatura de Marele Cișmigiu, motiv pentru care parcul îi poartă numele. De-a lungul timpului acesta a suferit mai multe modificări, pământul aparținând diverselor familii înstărite, dar azi din fericire ne putem bucura de frumusețea sa .

Susurul apei, soarele cald și o multitudine de culori mi-au încântat sufletul. O plimbare cu hidrobicicleta, un zâmbet de copil și o rătușcă amuzantă ce stă cu fundul în sus sunt ingredientele perfecte pentru câteva ore de vis, în care TREBUIE să uiți de toate grijile. De vreo câteva săptămâni mi-am făcut un obicei ca împreună cu mămica mea să ne plimbam prin toate parcurile. Azi am ajuns aici și am simțit  toate astea, așadar vă invit și pe voi să încercați ( click pentru mărire ) .

3 minuni de căței 3 pufoși adorabili care azi m-au smotocit, m-au zgâriat, mi-au ros pantofii și mi-au mâncat parul la sfârșit de program. Asta a fost într-un fel răsplata mea pentru ajutorul acordat mamei la servici.

Când am intrat în ” ograda ” lor au sărit instant pe pantalonii mei să-i iau în brațe , dar oricât aș fi vrut 15 likograme deodată nu puteam ține . I-aș fi luat acasă, și foarte greu nu îmi era că veneau oriunde, dar deh nu-s ai mei … nu pot decât să visez în continuare la dimineața în care mă voi trezi cu o limboacă pe fața în loc de ” bună dimineața casă goala ” . Până una alta trageți cu ochiul mai jos.

Se pare că gustul pielii nu e chiar atat de rău

Parcul în care mi-am petrecut destule veri pe vremea când eram elevă, unul din locurile pe care le-aș recomanda oricărui turist ce vizitează Bucureștiul. Fie vară, fie iarnă iarba este mereu verde, aleile foarte curate și copaci înfloriți pe tot parcursul anului. Ieri, în timpul unei vizite scurte la mătușa mea am aflat că cel mai frumos copac din parc, magnolia, a înflorit, iar azi am dat fuga să privesc minunea . Da, chiar e o minune de floare…miroase fantastic și arată pe măsura. Timp de 1 oră m-am transpus într-o lume numai a mea cu un cer albastru, soare și multă gălăgie oferită de păsări și copii .Click pe poze pentru a le mări.

Desigur, nu am plecat din acest colțișor de rai fără să mai imortalizez câteva peisaje superbe. Bucurați-vă ochii !!!

Din păcate, banul și interesele proprii ale primarului și ale altor oameni de afaceri au distrus lacul. Construcția unei clădiri de birouri de 19 etaje a dus la astuparea pânzei freatice și totodată blocarea izvoarelor naturale care îl alimentau. Stufărișul, lotusul, și celelalte plante s-au uscat, peștii au murit, iar broaștele testoase nu vor mai avea scăpare . De la 2 metrii și jumătate, nivelul pe care îl avea abea daca a mai ramas jumătate de metru. Priveliștea e tristă, iar animalele sălbatice care se aciuiau în fiecare an vor găsi un loc sterp.

Înainte :

Acum :

Și ca un fel de încheiere, clubul fetelor cu 2 cocoașe vă salută respectuos și vă invită la Circul de Stat să le vedeți .

Vorba celor de la Animal X, vă dorim tuturor lumea animalelor .

Odată, o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic
A zis: ATENŢIE! Sunt foarte ofensată…
Circulă-n lume vorba deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă…
Însăşi ideea aceasta îmi pare odioasă.
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi,lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Escroci,bandiţi gherile sau vreo tutungerie?
Înneamul nostru nobil, nu vezi aşa prostie,
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastr-aleasă.
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă,
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea de maimuţe, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise „MAME”…
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar de-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici „sfinte” inchiziţii, nici libertate-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri
Şi nicio îndoială ce duce l-ateism,
Nici ordini mondiale, nici materialism…
E adevărat că omul a coborât ca soi,
Dar, sa fim rezonabili, n-a coborât din noi!

Într-o perioadă în care încerc să mă detașez de lumea asta ciudată și rea, aceste versuri chiar m-au făcut să zâmbesc.

Lasă muzica să-ți contoleze sufletul, privește dincolo de nori si bucură-te de darul suprem…..VIAȚA .