DeeaStar

Nu cu mine, pentru ca deja sunt prea celebra ( joke ), ci cu prietenii mei pufoși .

De la stânga la dreapta :

Cuciu : Are un anișor și e cel mai iubăreț maimuțoi. Te poate strange în brațe la orice oră , pentru că e băiat mare și puternic.
Iepurilă, are aproape 3 anișori și a sosit la mine cu ocazia operației. Mi-a fost alături multe nopți și m-a vegheat ca un ” îngepuraș ”.
Tomi, e cel mai mare dintre frățiori. Vreo 6 ani să tot fie de când imi urează în fiecare 30 noiembrie ” La mulți ani ! ”.
Madeline, portă numele uneia din cele mai simpatice moldovence. Ea ne-a făcut prima oară cunoștință mie și copilei de suflet.
Zuza s-a născut odată cu mine și este fructul iubirii a 3 zăpăcite : Ligiuța, Alinuța și Steluța. A fost un bebe ceva mai precoce, pentru că din prima zi de viață a mers la facultate să dea examen și s-a plimbat cu metroul.
Valentinica, este rățusca alături de care împart perna. Probabil visele mele ar fi mai puțin frumoase dacă aș știi că nu e alături de mine.
Amigo, ultimul, dar nu cel din urmă. Îmi păzește camera devotat, latră atunci când e mângâiat și mă ascultă atunci când sunt supărată.

Separat, mereu cocoțat stă scumpul de Tweety . Cred că mulți deja știți că după fluturași el este a doua mea ” pasiune ”. L-am primit de la mami cu ocazia Sfântului Andrei la un an după Tomi. A stat sărăcuțul canar ascuns prin cutii pentru ca blondina băgăcioasă să nu-l descopere.

Ei sunt averea și mândria mea. Daca până acum un an aveam cam de 5 ori mai multe, o parte din ele sunt acum în brațele altor copii, a căror bucurie la vederea lor mi-a adus o împlinire sufletească enormă.

Tu cine ești ? Care e povestea ta ?

” so what if it hurts me
so what if i break down
so what if this world just throws me off the edge
my feet run out of ground
i gotta find my place
i wanna hear my sound
dont care about all the pain infront of me
cause im just tryna be happy
just wanna be happy ”


Leona Lewis – Happy

P.S Mi-a murit broscuța

Oficial, de marți începe sezonul de toamnă…neoficial temperaturile vor fi destul de ridicate în toată luna septembrie, dar cu siguranță se vor vedea ceva schimbări în peisaj. Deja de câtva timp a început să se întunece devreme, iar nopțile sunt puțin mai răcoroase . Cred că ne ajunge atâta pârjoleală.

Deși ador vara, căldura, soarele, copacii înfunziți, apa mării și ploaia caldă, după zile întregi cu grade ce depășesc confortul termic îmi doresc o revenire a temperaturii la normal. Nu îmi place toamna mai deloc, pentru că sunt foarte multe ploi, iar natura își dă jos hăinuțele viu colorate . Ce-i drept și peisajul conturat în nuanțe de maro, arămiu și galben oferit de luna septembrie e de vis, iar covorul de frunze de pe alei te face sa te simti ca o vedetă la cine știe ce premii importante, dar o să îmi fie dor de tot ceea ce înseamnă vară.

Pentru a ” celebra ” deși e mult spus, ultimul weekend din vară am făcut o plimbare prin Herăstrău, parcul meu de suflet. Voiam să văd și aleea împreună cu monumentul dedicate lui Michael Jackson, așa că am luat-o la picior . După umila mea părere, la câtă publicitate s-a făcut acestui mic eveniment, inaugurat de primarul Oprescu, îmi inchipuiam că găsesc altceva. Monumentul ca monumentul, e ok, plin de fotografii și mesaje de la fani, dar steaua cu numele lui este pur și simplu trântită în praf, iarbă și pământ uscat . Nu caut vinovați, dar cel mai probabil pentru ceea ce a fost Michael merita mult mai mult, la fel cum vedem în alte țări.

În rest, m-am contopit întru totul cu natura. Am stat pe iarbă, am mirosit flori, m-am bucurat de rândunele și fluturași și am fost răsfățată de soarele cald de pe cer. M-am simțit cel mai iubit copil din lume, m-am alintat, am făcut multe poze, am păpat înghe și am cârcotit cu mami pe săturate .

Draga de tanti ce o vedeți mai jos, datorită experienței vaste nu a nimerit gaura terenului de golf ci aleea de după gard, unde era să ne defrișeze freza .

Am zărit și o operă de artă, desfășurată pe pereții unei construcții din parc. Autorul sau autorii mertiă felicitări și multe aplauze.

Poze am o grămadă, in jur de 150, dar nu am răbdarea necesară să redimensionez și să le încarc aici, așadar cred că turul virtual s-a încheiat aici .

P.S 1 Am făcut turul parcului. Pentru cine nu știe, e cel mai mare din Romania. Doar lacul are 76 de ha…pfiu, cât am mai mers în jurul lui .

P. S 2 Am 23 de ani, nu 16 cum tot mi se spune .

P.S 3 Am o nouă ” pasiune ”, bentițele .

Vă spuneam aici de cei 3 pufoși pe care i-am smotocit cu drag acum câteva luni, cand am fost la locul de muncă al mamei. Între timp, 2 dintre ei ( Lord și Ursu ) și-au găsit căsuțe la curte, doar unul singur rămânând unde s-a născut. Este vorba despre Pif, primul cătel cangur ca sa zic așa. Are 5 luni și zi de zi sare de parca e pe trambulină când te vede. E foarte iubăreț și mereu doritor să te spele pe fața în cazul în care ai uitat .

Dar iată ce schimbare de look a avut loc în tot acest timp .

Pif mic

Pif băiat mare

Ca o mică introducere, vreau să punctez următoarele aspecte :

• A fost înființată parctic între 1955- 1959 când animalele ce se găseau în zonele amenajate ale unor parcuri bucureștene au fost reunite într-un singur loc și anume Colțul Zoologic Băneasa.
• Adresa este : Strada Vadul Moldovei nr.4, Bucuresti, sector 1. Se ajunge cu autobuzul 301.
• Programul de vizitare : vara – 8-20 / iarna 9-17
• Tarife : 13 RON – adulți, 6,5 RON studenți, copii, pensionari etc .

Buuuun, acum că am făcut prezentările să trecem la povestirile nemuritoare ce mă caracterizează . Mi-am luat mămica de o aripioară ca de obicei, ne-am urcat în ” pejosurile ” de culori asortate cu hainele și am pornit la drum către Pădurea Băneasa.

Ce-i drept nu mai fusesem pe acolo de vreo 2 ani, când tarifele erau de 10 ori mai mici, și din câte știu ele s-au menținut până de curând, deci prima ” surpriză ” s-a instalat destul de repede. Am plătit, am intrat șiiiiiii altă surprizăăăăăăă, majoritatea animalelor erau închise în cuștile de interior . Motivul nu mi-l explic, mai ales că orice persoană cu puțin neuron se gândește că e duminică, e cald și oamenii ies la plimbare.

Am trecut peste aspectul ăsta m-am benoclat prin geamuri ( unde existau ), dar am văzut animale triste, nervoase și dornice să iasă la aer . Copii care veniseră pentru prima oară erau dezamăgiți, părinții nervoși și înghesuială de te călcai pe picioare ca pe vremea răposatului. Mizerie nu era, cuștile arătau bine, și spre deosebire de anii trecuți s-a văzut o ameliorare. Măsurile de siguranță pentru animalele periculoase au fost sporite, la unele din ele amplasându-se geamuri foarte înalte pentru a nu mai putea fi hrănite.

Deși pe net lista speciilor care spun ei că pot fi văzute e foarte lungă, azi nu am zărit decât foarte puține. Leul era închis, leoaica dormea întinsă la soare, elefantul nu mai există, cât despre zebră, cămilă, girafă, cerb nici urmă de ele. În schimb sunt o mulțime de specii de papagali, pe care le poti vedea mult mai aproape în orice magazin de specialitate, păsări de curte gen bibilici, curcani, gâște, rațe cu ajutorul căruia speră ei că ne vor duce de nas. Pe mine una nu au reușit și sincer spun că nu merită să plătești atâția bani pe bilet  pentru a nu vedea mai nimic.

Personal, cel mai mult m-a impresionat cimpanzeul Oscar . Avea o privire atât de blândă, exact ca un om bătrân și se juca plictisit cu cu o cutie de plastic.

Nici tigrul nu era de ocolit. De o frumusețe uluitoare, o blană strălucitoare, și niște lăboanțe maaaaaaaari se plimba agale prin fața noastră și din când în când stătea și la poză .

Despre celelalte animăluțe vă las pe voi să comentați, așadar vizionare plăcută  !

Neațaaaaaaaaaaaa ! Deea vă dorește o zi frumoasă, însorită și plină de realizări !

Credit poză : Saint Google

A fost odată ca niciodată, o Scufiță Roșie. De fel era o fată cuminte și avea o viață liniștită, motiv pentru care toată lumea o iubea . Într-o bună zi, mama o rugă să meargă până la bunicul său, un bătrânel simpatic, pentru a-i duce ceva ” de ale dulcelui ”. Curajoasă de fel, ea nu a vrut să fie însoțită de nimeni deși știa că pe drum e posibil să întâmpine greutăți. Cu inima în dinți și ciocolata în gentuță a plecat în pas de divă către destinație.

După ce a luat tramvaiul 20 până aproape de capul orașului în care statea, a ajuns în ”Jurassic Bazilescu’s Park ”.

Totul era minunat…..vântul adia plăcut, soarele îi gâdila pielea, dinozaurii zburau. STOOOOOOOOOOOP ! Dinozaurii zburau ?

Da, chiar era reală imaginea ce se desfășura în fața ochilor săi. Cu inima făcând budi-bum budi-bum a hotărât să înainteze pe tărâmul misterios. Trecu pe lângă o sală de spectacole, unde 2 buni prieteni repetau pentru concertul ce urmau să-l susțină seara. Muzica rock nu era tocmai pasiunea ei, dar aranjamentul scenic și atitudinea lor erau parcă desprins din desenele cu Fred și Barney.

Într-un alt colț de natură 3 bebe dinozauri urmau să vadă pentru prima oară lumina zilei . Din ceea ce a putut să afle Scufița de la cârcodinozauri, cei mici fuseseră abandonați, iar o Dino Mamă cu suflet mare tocmai semnase actele de adopție pentru aceștia. Fericirea lor era umbrită de o singură problemă. Unul din cei proaspeți ieșiți din găoace, mai rebel din fire, nu voia să accepte numele de ” Gheorghe„ propus de mama adoptivă și nega vehement.

După alți câțiva metri, i-a fost dat să afle că și în această lume există oameni răi. După blocurile gri, 2 locatari încercau să-i ia viața unui mistreț comunitar, pentru a-l expune alături de alte victime la noul lor muzeu, inaugurat cu doar câteva zile înainte.

Ca și la noi, Poliția nu intervenea în niciun fel. Unuia din agenți îi rămăsese un ou de la Paște și îl savura, iar celălalt pentru că era prea mare și nu mai încăpea pe stradă ne-a întors fundul și a plecat.

Cum ora era deja prea înaintată și seara urma să se lase cât de curând, Scufița grăbi pasul dar un alt obsacol îi apăru în cale. Un tălhodinozaur se puse în fața sa și molfăind începu să strige : Vreau tot ce ai în gentuță sau te ronțăi ca pe amărâtul ăsta  !

Speriată de moarte și dorind să apere dulciurile pentru bunicul ei începu să strige ajutooooooooooor, ajutooooooooooooor . Totul parcă încremenise, liniștea se așternuse și nici urmă de salvator . La un moment dat un investitor străin ce se afla în apropiere la plaja, întoarse capul și spuse ” Las-o, sau te spun lu’ nevastă-ta că ai amanta ” .

Cum soția tâlhodinozaurului era o doamnă respectabilă de 3 ori mai mare ca el, acesta fugi cu coada între picioare. Scufița, educată fiind să fie recunoscătoare îl scărpină pe salvator pe burtică și plecă . Într-un final, ajunse, sună la ușă și când colo nimic. Deznădăjduită sună la vecina de lângă și află că tataie al ei era în Tahiti cu ghirlande la gât și paharul de bere în mână . De supărare a păpat ciocolata și a chemat AeroTaxi să o ducă acasă .

* Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare. În fapt, tocmai ați încheiat excursia din lumea dinozaurilor XXL deschisă în cadrul unei expoziții în Parcul Bazilescu până pe 1 iunie. Biletul de întrare costă 15 lei .