Gata, mi-a ajuns ! Am fost atât de certată în ultimul timp, că m-am ” facebook-uit ” de tot şi pe blog nu mai prestez nimic, încat m-am hotărât să mai dau un semn de viaţă şi pe aici.
În tot acest timp nu pot spune că mi-am neglijat copilul, deoarece l-am apărat de diverşi roboţei ce l-au atacat cu tot felul de comentarii în toate limbile pământului şi l-am ” întrebat de sănătate ” în fiecare săptamână, doar că mămica lui a fost muuuult prea ocupată sa îi mai povestească prin ce întâmplări a mai trecut….şi nu sunt deloc puţine .
Desigur, viaţa mea s-a schimbat la 180 de grade de când a apărut Sara. Plimbare, puţin dresaj, 2-3 tăvăleli, şi deja e ceasul aproape de miezul nopţii, cam aşa se desfăşoară zilele noastre.
Şi pentru că am revenit aşa pe ” furiş “, nu pot să mă abţin să nu vă furnizez câteva poze cu mândreţea mea de fată, care a crescut maaaaare, dar e la fel, sau poate mai zăpacită decât atunci când era pui.
Un ghem pufos de blană, asta era Sara cand a fost găsită la poarta societăţii unde lucrează mămica mea. Pentru că ştiam cum arată fiecare câine din curte, nu puteam să ratez tocmai un puiuţ mic şi adorabil si am cerut o poză. M-am îndrăgostit pe loc şi am simţit că ea trebuie să fie a mea.
Deşi cunoşteam textul ” un câine crescut la bloc este chinuit ” am sperat până în ultima secundă că visul meu se va împlini.
După mici negocieri şi promisiuni, la nici 3 zile a fost acasă, luminând viaţa mea mai ceva ca un reflector. Fiecare bucăţică din casă a prins viaţă şi după-amiezele au căpătat un alt farmec. De fiecare dată când veneam seara de la serviciu eram întâmpinată cu bucurie, cu multe pupături şi gudureli de frumoasa mea.
Prima noapte în noul ei cămin a fost confortabilă ataşându-se de una din răţuştele mele de pluş, care a devenit foarte repede cea mai bună prietenă.
Zilele au trecut, mai cu un papuc ronţătit, mai cu o prostioară pentru care era certată şi se ascundea sub pat….
Acum pot să o laud că e mare şi curajoasă, jucăuşă şi iubită de toţi cei pe lângă care trecem.
La doar 5 luni este răsfăţata familiei, iar eu nu pot să spun decât că e minunat să dăruieşti un cămin unui suflet care te va răsplăti cu multa dragoste.
Știu, foarte multe persoane cataloghează genul acesta de filme drept o pierdere de timp, considerând că se adresează mai mult copiilor. Ei bine, eu mă transform într-un copil nerăbdător ori de câte ori trebuie să apară o producție cu animăluțe, în special căței .
Cu urechile lui, de parcă stă să-și ia zborul, Marmaduke ne plimba printr-o poveste amuzantă, punând accent pe valoarea prieteniei și a familiei. Restul, stă în puterea voastră să vă teleportați în lumea lor și poate de mâine să le acordați mai multă atenție necuvântătătoarelor de lângă voi sau chiar să vă întrebați dacă nu cumva fac parte din vreo gașcă.
Să vă spun că sunt topită după această rasă deja nu mai e nevoie, în schimb voi posta câteva imagini din cele primite azi într-un mail. Dragă posesorule, oricare ai fi tu…3 cuvinte : să-ți trăiască .
Nicio zi nu e perfectă fără o ceașcă de cafea . Ador aroma puternică ce mă trezește dimineața și dulceața pe care o oferă vieții mele. După spălatul pe ochi și micul dejun e primul lucru pe care îl caut pentru a mă pune în funcțiune.
Pentru că modul în care este servită această ” licoare magică” reprezintă un aspect foarte important, am profitat din plin de faptul că sunt reprezentantă Avon, și în doar trei campanii m-am cadorisit cu un frumos set de ceai ( cafea, în cazul meu ) cu bulineeeeeeeeeee . La prima testare m-am simțit desprinsă parcă din vitrina unei librări, unde mereu vedeam o căsuță de păpuși mobilată și utilată neapărat cu un astfel de set, fie în bucătărie fie în living.
Mini-vacanța este pe sfârșite și ce-i drept a fost de bun augur. M-am odihnit din plin, mi-am clătit ochii cu două filme ( The Bounty Hunter și Hachiko: A Dog’s Story – superb, iubitorii de animale vor plânge la fel ca mine ), m-am plimbat și nu în ultimul rând am fost pupată și iubită de unul din cei mai inteligenți câini cunoscuți vreodată, Teri ( companionul nasilor mei ).
De la blăniță însă, în Parcul Cișmigiu am avut parte de o priveliște rară și minunata, oferită de doi păuni.
Nu cu mine, pentru ca deja sunt prea celebra ( joke ), ci cu prietenii mei pufoși .
De la stânga la dreapta :
Cuciu : Are un anișor și e cel mai iubăreț maimuțoi. Te poate strange în brațe la orice oră , pentru că e băiat mare și puternic. Iepurilă, are aproape 3 anișori și a sosit la mine cu ocazia operației. Mi-a fost alături multe nopți și m-a vegheat ca un ” îngepuraș ”. Tomi, e cel mai mare dintre frățiori. Vreo 6 ani să tot fie de când imi urează în fiecare 30 noiembrie ” La mulți ani ! ”. Madeline, portă numele uneia din cele mai simpatice moldovence. Ea ne-a făcut prima oară cunoștință mie și copilei de suflet. Zuza s-a născut odată cu mine și este fructul iubirii a 3 zăpăcite : Ligiuța, Alinuța și Steluța. A fost un bebe ceva mai precoce, pentru că din prima zi de viață a mers la facultate să dea examen și s-a plimbat cu metroul. Valentinica, este rățusca alături de care împart perna. Probabil visele mele ar fi mai puțin frumoase dacă aș știi că nu e alături de mine. Amigo, ultimul, dar nu cel din urmă. Îmi păzește camera devotat, latră atunci când e mângâiat și mă ascultă atunci când sunt supărată.
Separat, mereu cocoțat stă scumpul de Tweety. Cred că mulți deja știți că după fluturași el este a doua mea ” pasiune ”. L-am primit de la mami cu ocazia Sfântului Andrei la un an după Tomi. A stat sărăcuțul canar ascuns prin cutii pentru ca blondina băgăcioasă să nu-l descopere.
Ei sunt averea și mândria mea. Daca până acum un an aveam cam de 5 ori mai multe, o parte din ele sunt acum în brațele altor copii, a căror bucurie la vederea lor mi-a adus o împlinire sufletească enormă.
” so what if it hurts me
so what if i break down
so what if this world just throws me off the edge
my feet run out of ground
i gotta find my place
i wanna hear my sound
dont care about all the pain infront of me
cause im just tryna be happy
just wanna be happy ”
Gata, mi-a ajuns ! Am fost atât de certată în ultimul timp, că m-am ” facebook-uit ” de tot şi pe blog nu mai prestez nimic, încat m-am hotărât să mai dau un semn de viaţă şi pe aici.
.
.
.
( joke ), ci cu prietenii mei pufoși .
