DeeaStar

Pentru că Examenul de Bacalaureat tocmai s-a încheiat și foarte mulți absolvenți de liceu caută cea mai bună opțiune în alegerea facultății trebuie să vă spun și eu câteva cuvinte despre facultatea la care am fost studentă 3 ani ( Finanțe Bănci și Contabilitate ) și în acest moment masterandă ( Management Financiar bancar ) .

Povestea mea a început cu lacrimi. Nu am fost admisă la o facultate de stat, așa cum îmi doream acum 4 ani și cum pe vremea acea informațiile despre instituțiile de învățământ private erau prea puține am crezut că totul s-a terminat înainte de a începe. Mămica mea însă, m-a luat de mânuță ca pe copii mici și mi-a vârât ochii într-un pliant al Univerității Creștine Dimitrie Cantemir.

Mai pesimistă din fire nu am crezut cu tărie în toate lucrurile povestite acolo, dar decât să rămân pe afară am acceptat compromisul de a mă înscrie. Desigur, până să încep îmi era și jenă să recunosc, dar după prima săptămână de cursuri aș fi fost în stare să-mi scriu pe frunte cu markerul și să iau la bătaie orice persoană care avea ceva de comentat.

Primul aspect bun, din punctul meu de vedere este acela că aici chiar se ÎNVAȚĂ. Dacă te gândești că ai să treci ca o lebădă prin apa te înseli amarnic și asta mi-au spus-o foarte multe persoane care au prieteni / colegi/ frați studenți aici, ba chiar și angajatori. Condițiile  referitoare la studiu sunt superioare altora, sălile de informatică sunt dotate cu calculatoare noi, Windows Vista, acces la internet și alte opțiuni. Multe din sălile de curs au aer condiționat, retroproiectoare lucru pe placul studenților care nu mai trebuie să scrie 100 de minute  continuu, ci pot reține ideile principale.

Biblioteca și cele două librări sunt dotate cu materialele necesare cerute de profesori, radioul universității ne încântă în fiecare pauză, iar tonomatele de cafea, sucuri și alte mizilicuri stau la dispoziția tuturor de la primul la ultimul curs. Există o parcare special amenajată pentru studenții cu mașinii, o sală de sport, un club studențesc și nu în ultimul rând o sală de judecată și un laborator de criminalistică pentru cei care au treabă cu aceste specializări.

Conturile de studenți oferă informații despre notele obținute la examene, orarul, ultimele noutăți, chinul deplasării putând fi astfel ocolit. Cei care vin din alte orașe și au noroc pot fi beneficiarii unui loc în căminele studențești, iar pentru cei interesați să dobândească și alte cunoștințe există Cursurile ECDL sau sesiunile de comunicări stiințifice ( aici am participat și eu prin 2007 ).

Cadrele didactice sunt persoane tinere, cu un stil de predare modern, foarte mult se pune accentul pe comunicare și mai puțin pe dictarea inutilă și plictisitoare. Seminariile sunt foarte plăcute, orice neînțelegere de la curs putând fi discutată și lămurită pe loc.

Eu chiar pot spune că am dobândit multe din cunoștințele de acum aici, și aș îndruma oricare altă persoană care își dorește să rămână cu ceva în cap să se alăture UCDC-ului. Pentru cei interesați pot găsi mai multe informații pe www.ucdc.ro sau direct la sursă la adresa : Splaiul Unirii nr. 176, sector 4, București.

P.S Poza are vechimea de 1 an, iar eu ardeam în flăcări cu nici mai mult nici mai puțin de 40 grade Celsius de la o răceală groaznică .

Pentru început, doar atât am să spun : Foarte tareeeeeee frate  !!!

Deși turna cu galeata, Piața Constituției era plină de oamenii care nici nu se gândeau să plece. S-a întârziat cam 30  de minute, stropii mari băteau din toate părțile dar muzica își făcea simțită prezența și niciun picior nu stătea pe loc. Vremea neprietenoasă părea că a stricat totul, iar atunci când organizatorii voiau să se dea bătuți soarele a ieșit, show-ul demarând în trombă la propriu . Pentru mine a fost cel mai deosebit spectacol pe care l-am văzut până acum. Turația motoarelor îți inunda toate simțurile, și la fiecare salt parcă tresăreai puțin.

Maeștrii acestui sport erau de la puști de 20 de ani până la oameni în toată firea de 40 de ani. O muncă solicitantă, antrenamente de câte 8 ore pe zi, și multe căzături sunt ingredientele succesului în meseria lor. S-a văzut însă că fac totul cu pasiune și profesionalism.

De prezentatori nu mai spun, că devin subiectivă…Răzvan și Dani vor rămâne mereu preferații mei . Băieți simplii, fără fițe, comunicativi, prietenoși și haioși . Dar las pozele să vă povestească mai în detaliu și un filmuleț montat cu cele mai bune sărituri .

Și fără motoretă, dar cu buletin deși unii se cam îndoiesc de asta .

La mulți ani Aliceeeeeeeee !!!  Să rămâi  la fel de ” rânjită ” cum te știu, să crești mare si frumoasă, sa iubești mult și să te bucuri de fiecare zi din viața ta !

Cred că deja v-ați prins…și subsemnata, posesoarea blogului împlinește azi 23 de ani. Mulți, puțini, buni, răi au fost ai mei și sunt mândră de ei . Am cunoscut o grămadă de persoane, am legat prietenii, am suferit, am plâns, m-am bucurat, toate astea la cea mai mare intensitate. Azi privesc în urmă și zâmbesc, m-am schimbat mult, și cred eu că în bine.

Așa cum spunea una din zuzele mele ( Steluța ), Dumnezeu dă încercări la cei pe care îi consideră apți să le ducă. Se pare că eu sunt pe lista Lui și sunt tare bucuroasă pentru că de fiecare dată la sfârșit îmi arată cât de mult mă iubește. Ca orice persoană am și regrete și poate că cel mai mare este acela că anul acesta 2 persoane nu mai pot fi lângă mine. Dar știu eu că în sufletul lor mi-am înfipt bine rădăcinile și măcar cu gândul sunt lângă mine în cele mai importante momente.

Privesc însă înainte, cu speranța că într-o bună zi toate lucrurile se vor aranja, soarele îmi va zâmbi mereu și nicio urmă de tristețe nu mi se va mai așterne pe fața. Ce-mi doresc ? Sănătate și putere, în rest le dobândesc pe toate încet încet.

Iar acum, dedicație fără număr, fără număr ( de note muzicale ) 3SE- De ziua ta, pentru noi 2, foste fane înfocate, actuale fane mature .

3 Sud Est – De Ziua Ta

Azi am avut parte de o alta întâlnire super plăcuta din seria ” forumiștii 3SE ” . I-a venit rândul Mădălinei ( alias Mady ), o moldoveancă frumoasă și ambițioasă , studentă la Jurnalism în București.  Deși ne cunoaștem de pe la sfârșitul lui 2007, abea acum am reușit să ne și vedem. Când ne-am telefonat pentru prima oară, primul lucru pe care l-a strigat a fost ” mamiiiiiiiiii ”. Am rămas puțin surprinsă pentru că nu mă așteptam, deși știam că ea mă consideră mămica ei virtuală . Acum, azi nu am avut aparatul foto la mine, pentru că am trecut și pe la facultate vreo două ore, dar i-am ” șutit ” o poză de pe hi5 să mă pot mândri cu ea.

Grijă mare că e luată, așadar mulțumiți-va doar cu admirația . Am primit și un cadou, un papițoi de pluș . Vă dați seama că m-am topit când l-am văzut, de primele 5 minute datorită emoțiilor în loc să vorbesc am cântat . E o iepurașă moale și pufoasă pe care am botezat-o Madeline, iar acum are un loc de cinste pe biroul meu.

Timpul petrecut în compania ei a fost foarte plăcut și a zburat prea repede ( mai rapid decât urcă scările rulante de la Unirii ), dar sper ca data viitoare să o iau la o plimbare prin TOT parcul Herăstrău….știe ea de ce. Pe final ce să vă zic, pe listă mai sunt o grămadă, care treceți prin București un tzâr și s-a facut .

” Lumea nu e toată bună şi frumoasă. Şi o să te dărâme în genunchi şi o să te ţină acolo dacă o laşi. O să ajungi un nimeni pentru care viaţa este prea grea. Dar nu e vorba cât loveşti, ci câte lovituri poţi să primeşti şi să mergi mai departe. Aşa se nasc câştigătorii. Dacă ştii cât valorezi, du-te şi fă-i pe ceilalţi să vadă asta. Dar nu da vina pe alţii. Numai laşii fac asta… ”

Așa cugeta Mirciulică Badea într-una din serile trecute, citând din Rocky 6, unul din filmele sale preferate. Spunea el că celebra serie Rocky nu e despre bătaie ci despre viață în general. Așa o fi, nu m-au atras niciodată filmele cu Sylvester Stallone, dar această replică rostită de tatăl lui Rocky în film e plină de adevăr.

Nu că nu aș fi știut asta, pentru că viața mi-a arătat adevărata față încă din copilărie, dar zilele astea au avut loc schimbări în viața și sufletul meu, motiv pentru care în unele momente am fost mai puțin încrezătoare în mine, în altele foarte puternică și tot așa. Deh, am și eu acolo o bucățică de inimă care uneori dă semne că ar vrea să renunțe la lupta, dar NU ! Dincolo de orice relație, importantă e prietenia dintre 2 oameni, care ramane,  forța de a merge mai departe, de a iubi altfel decât până acum, de a nu abandona.

Show must go on….and on….and on !

Yeap, azi copilașul meu virtual împlinește un anișor . În tot acest timp, el a dus în spate posturi care mai amuzante, care mai acide, dar mereu scrise din suflet. S-a plimbat prin Sibiu, Sighișoara, Brașov, Sinaia, Comarnic, Constanța și încă mai are multe de văzut.

Tăticul său Google i-a îndreptat pașii către o indexare bună și mii de vizitatori l-au îndrăgit zi de zi. Străinii au încercat să-l ademenească prin fel de fel de spam-uri, dar așa cum l-am învățat încă din fașă i-a pârât la ” poliție ” unde au sfârșit în chinuri .

Acum e în vacanță, așteaptă iepurașul ca noi toți, după aceea urmând să meargă la grădi de unde vă va relata cât mai des posibil. Pentru toate faptele bune de până acum, azi va avea parte de o mică petrecere unde sunteți invitați să gustați o felie virtuală de tort.

Parcul în care mi-am petrecut destule veri pe vremea când eram elevă, unul din locurile pe care le-aș recomanda oricărui turist ce vizitează Bucureștiul. Fie vară, fie iarnă iarba este mereu verde, aleile foarte curate și copaci înfloriți pe tot parcursul anului. Ieri, în timpul unei vizite scurte la mătușa mea am aflat că cel mai frumos copac din parc, magnolia, a înflorit, iar azi am dat fuga să privesc minunea . Da, chiar e o minune de floare…miroase fantastic și arată pe măsura. Timp de 1 oră m-am transpus într-o lume numai a mea cu un cer albastru, soare și multă gălăgie oferită de păsări și copii .Click pe poze pentru a le mări.

Desigur, nu am plecat din acest colțișor de rai fără să mai imortalizez câteva peisaje superbe. Bucurați-vă ochii !!!

Din păcate, banul și interesele proprii ale primarului și ale altor oameni de afaceri au distrus lacul. Construcția unei clădiri de birouri de 19 etaje a dus la astuparea pânzei freatice și totodată blocarea izvoarelor naturale care îl alimentau. Stufărișul, lotusul, și celelalte plante s-au uscat, peștii au murit, iar broaștele testoase nu vor mai avea scăpare . De la 2 metrii și jumătate, nivelul pe care îl avea abea daca a mai ramas jumătate de metru. Priveliștea e tristă, iar animalele sălbatice care se aciuiau în fiecare an vor găsi un loc sterp.

Înainte :

Acum :

Și ca un fel de încheiere, clubul fetelor cu 2 cocoașe vă salută respectuos și vă invită la Circul de Stat să le vedeți .