DeeaStar

Ce să fie, ce să fie ? O mică revenire, altfel rămân corigentă pe blog semestrul acesta. Sper totuși prin binevoința cititorilor să iau o notă de trecere, chiar dacă vacanța a sosit deja.

Am avut parte de 2 săptămâni pline, împărțite între job, alergături pentru declarațiile de sfârșit de an, drumuri la spital, vreo două controale de la Inspectoratul de Munca, treabă cat cuprinde pe acasă, si muuuult timp petrecut singura ( bleah ).

Weekendul acesta însă, in sfârșit, totul a început să o ia pe un făgaș oarecum normal. Din fericire mămica mea este sănătoasă și a trecut cu bine operația, dar cel mai important e că a venit acasăăăăăăăăăăăă. Zâmbetul și-a recăpătat locul, iar inima dansează din nou de bucurie .

Pentru că am fost o fetiță vrednică și cuminte în tot acest timp, drept recompensă azi mi-am petrecut o parte din zi în natură, bălăcindu-mă în zăpadă și simțind cu adevărat că a venit iarna. Verșorica mea de la Pașcani a venit pe la mine, așa că ne-am răsfățat cu o plimbare.

Năsucuri înghețate, îngerași și oameni de zăpadă, sunt elementele perfecte pentru distractie.

Salutare tuturor și ” La mulți ani” pe 2011. Vă doresc să aveți parte de un an mai bun, plin de împliniri și sănătate !

Iată că a venit și ultima zi din vacanța de sărbători și pentru că nu vreau să-mi iau doar un simplu rămas bun de la ea, am pregătit ceva special care să îmi dea forța necesară pentru un nou an de muncă.

Se spune de obicei că micul dejun trebuie să-l mănânci tu, urmând ca masa de prânz să o împarti cu prietenii . Pentru că termenul de ” prieten/ă ” pentru mine reprezintă ceva mai complex iar în acest moment nu pot spune că am așa ceva , am ales să împart o bucurie dulce cu toți amicii și persoanele care mă cunosc .

Așadar, să fie pentru toată lumea clătite cu cremă de ciocolată și sos de vanilie. Bonus, un capucino cald, ca să ne mai dezmorțeasca simțurile pe frigul ăsta.