DeeaStar

Ne cunoaștem de aproape 5 ani. Ea era șefă peste grupa 1, grupă din care făceam parte și eu. Nu puteam să o sufăr, pentru că își tărșâia ” picerele ” pe holurile facultății în cel mai stresant mod și părea o mare fițoasă . Deși am crezut de la bun început că nu o voi înghiți nici cu un tir de lămâi, în sesiunea de iarnă ( parcă ) a anului 2, întâmplarea a făcut să fiu forțată de împrejurări, să petrec timp alături de ” fetele vesele ” înaintea unui examen. Timid, dar repede m-au adoptat și am intrat în gașca lor, fără prea multe explicații, cv-uri și fișe de transfer.

Mi-a fost alături în momente dificile, cu o vorba bună, deși poate că atunci nu am lăsat impresia asta. Mi-a întins o mână când eram puțin cam disperată că am rămas fără serviciu și iată că pe 17 august 2010 pot spune că am un an de când îi mănânc ficățeii zi de zi la birou.

Sunt copilot ori de câte ori mă ” aruncă ” din FIAT-ul ei cu emblemă nouă, sunt expertă în strângerea lucrării ei de dizertatie cu pila de unghii, în timp ce soarele îmi bate în cap, sunt cea de la care an de an se așteaptă la un mesaj în miezul nopții cu ocazia aniversărilor, sunt colega de suferintă la kangoo…sunt cea care mereu când spune ” tole vii… ”, am sărit deja în mașină ( ce să-i fac, dacă și-a pus geamuri fumurii ).

Ea e tiza mea ca nume, cea care parcă are baterii Duracel, când bea RedBull, cea care nu suferă gândacii, ceapa, plescăitu de gumă în ureche, inghețata și prăjiturile de/cu ciocolată, cea care nu suportă pisiceala excesivă și  te-ar bate în secunda doi, dacă o enervezi, cea care adoră copii, să stea la soare și să fie bronzată.

Azi însă, e zi de sărbătoare, pentru că tole a mea împlinește 24 de anișori. Sentimentală nu-i, așa că nu mă voi chinui cu texte pompoase, pentru că nu o să lăcrimeze. În schimb, știu sigur ce lipsește din acest peisaj :

” Fatăăăăăăăăăăăăăă, ca să zic așa… la multi ani ! ” .

Licențiată cu 9, masterandă azi cu 10 . Gata cu disertația, gata cu facultatea…îmi va fi dor, dar mereu mă voi gândi cu placere la tot ceea ce a însemnat viața de student.

Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaapy !!!!!!!!!

Probabil mulți deja ați auzit de aceasta nouă metodă de a face mișcare în cel mai placut mod, iar dacă nu aflați acum de la mine .

Treaba e relativ simplă, îți trebuie multă voință și ceva rezistență fizică, în rest….distrațieeeeeeee și multă țopăială pe muzică . Azi am fost la prima ședință și sunt extrem de încântată. Din fericire avem un instructor care scoate apa din noi ca din fântână și nu ne lasă să stăm nicio clipă.

Costul unui abonament de 8 ședinte ( 1h/sedință ) pe lună este de 140 RON, dar dacă vii cu o prietenă aveți împreună reducere 15 %. Sălile care au persoane instruite pentru acest sport le puteți găsi AICI.

Pe final, un mic preview  :

Să vină ziua de joi, zic .

Să vă spun că sunt topită după această rasă deja nu mai e nevoie, în schimb voi posta câteva imagini din cele primite azi într-un mail. Dragă posesorule, oricare ai fi tu…3 cuvinte : să-ți trăiască .

Dragi papile gustative, pentru că de ceva timp nu ați mai avut musafiri, azi năvălesc peste voi arome dulci-acrișoare, combinate cu o adiere de vanilie și nu în ultimul rând fructe .

În mare, rețeta este simplă….blat de pandișpan și vișine după bunul plac. Secretul însă, pentru această prajitură este acela că înainte de a fi puse în tavă, vișinele se dau prin făină, pentru a nu se lăsa pe fundul tăvii.

Poftă buna !