DeeaStar

Așa cum bine v-ați dat seama încă din titlu, miroase a ceva buuuun, bun de tot. Punguța magică de la Maggi chiar face minuni și oferă o metodă simplă de preparare a cărnii de pui, chiar și pentru un începător în ale gastonomiei.

Toată ” greutatea ” stă în a cumpăra ciocănele de pui, cam 8 la numar, pe care le crestăm să pătrundă aroma bine, le aruncăm în punga specială oferită împreuna cu mirodeniile, o legăm, după care obținem un balonaș. Ne jucăm puțin până se omogenizează totul, dăm 3-4 găuri cu o scobitoare, le așezăm frumos într-un vas yena și le dăm la cuptor pentru 60 de minute.

Ca și garnitură eu am ales o salată de varză cu maioneză , dar rămâne la alegerea fiecăruia. Punguța se găsește în 3 variante : cu usturoi, verdeațuri sau picantă.

Foarte frrrrrrrrraged.

Există foarte multe articole și cărți despre ” cum să …” din care nu se  înțelege mai nimic, dar s-a gândit cineva vreodată și la un curs practic de exemplu ? Ei bine, dragi mei, de azi soluția problemelor voastre a fost găsită cu ajutorul ” planificării ”. Așa-i că nu vă așteptați ? Nici eu nu mă așteptam să fiu nevoită să studiez,  tot teoretic, un curs care ar trebui să fie parctic, să îți ofere idei tangibile, concepte precise sau chiar exemple.  Planificarea în economia concurențială suna aparent interesant, dar se pare că ” instinctul meu de fată mare mă înșseală ”. Pentru mine planificare înseamnă deja ceva concret, nu definitii și cuvinte alambicate puse în fraze kilometrice.

Cât de obositori pot fi profesorii care vin la cursuri uitând că suntem în anul 2009, iar metodele lor comuniste de predare au expirat…oare nu le miroase a plictiseală ? La ce bun 30 de pagini scrise în 2 ore, când poți rezolva totul cu 10 slide-uri la obiect, din care cu siguranța va rămâne ceva în căpățâna studentului. La ce bună citirea mot a mot de pe foaie, de parcă nu ai știi despre ce e vorba în materia pe care o predai ?

Personal, tipul acesta de cursuri mă plictisesc groaznic și nu reușesc să rezist mai mult de o oră pentru că risc să adorm. O inutilitate, o pierdere de timp, cam așa s-ar descrie în viziunea mea cursul la care am asistat azi. Dictare ca la clasa întâi…ce explicații, ce socializare și dialog cu studentul ? Doamne ferește, se poate ?

M-am simțit ca la școala generală, când profesorii stăteau la catedră de parcă erau bătuți în cuie. Părea ca singurul lucru pe care știau să-l facă e să respire, da nu prea mult că pierdeau rândul.

Au trecut azi vag pe lângă mine concepte de gen ” previziune ”, ” implemntări de planuri ” și alte chestii teoretice pe care le-am mai făcut în facultate, iar în practică nu le întâlnești neam. Unde mai pui că se face și prezența, să nu cumva să lipsești de la curs din vreun motiv….nu că unii ar muncii și poate abea mai trag de ei până acasă, da să mai ajungă la facultate.

Ah, ia uite proful ne-a scris pe tabla, ca la grădi de data asta, cuvântul ” leadership ”…wow e prima oară când auzim de el. Ce să mai, interesant rău, probabil de aia acum îmi aștern pe hârtie cuvintele actualului post în loc să fiu atentă la ce se petrece în sală.

Vreau acasă, mi-e somn !

Later edit:
Ehe, asta da viață în pijamale .

Good night everyone . ( Asta nu am mai văzut-o scrisă pe tablă, e de la mine ) .

Trebuie să-l simt zi de zi, dar nu pe cel al unei încăperi ci pe cel de afară, așa cum e el, poluat sau nu. Prin natura meseriei, datorită faptului ca în timpul săptămânii sunt mai tot timpul pe drumuri, în weekend dacă nu se ivește vreo ieșire ( cam rar pe vremea asta așa schimbătoare ) mă simt ca un leu în cușca.

Am rezistat azi până pe la ora 17 cu chiu cu vai vizionând 2 comedii ( Van Wilder Freshman Year și Labor Pains ), apoi ” am spart ușa ” luând direcția Herăstrău. Acolo ma simt bine, ma simt ca în grădina mea, uit de toate grijile, gândurile, supărarile și mă las purtată de valurile lacului. E un loc de suflet, unde pot să visez, pot să privesc stelele și luna, pot să fiu eu însumi. Era liber, aleile luminate de felinare parcă așteptând vizitatori. Mirosea a iarbă proaspăt cosită, a trandafiri, a mare, a fost o plimbare de vis, fix ceea ce îmi trebuia pentru zilele ce urmează.

Ba-bau, v-am adus și vouă puțină verdeață și răcoare ( cautați în gentuța aia albă ) .

Alvin and the Chipmunks-Bad Day

A venit la București . Tiza mea la ziua și luna în care ne-am născut a petrecut o zi în București, iar eu nu puteam să ratez asemenea ocazie. Întâlnirea la drum de seară a fost emoționantă și plină de cafea….eu fără cofeină la ora aia, ea un expreso dublu parcă. Am depănat amintiri din vremea în care eram amandoua numai un suflet pe forumul 3SE, am râs de tâmpeniile pe care le-am făcut acum vreo 3 ani șiiiiiiii am primit și un cadou….muuuți fluturași .

Azi ne-am văzut și la lumina zilei. Printre iarba verde, salcii, randunele, porumbei, nuferi și alte minunății oferite de mama natură au încăput și vreo câteva calupuri de discuții ca de ” la revedere ”.  Am suit-o în tren și cel mai probabil la ora asta e deja acasă. Până la următoarea revedere ne rămân doar pozele .

” so what if it hurts me
so what if i break down
so what if this world just throws me off the edge
my feet run out of ground
i gotta find my place
i wanna hear my sound
dont care about all the pain infront of me
cause im just tryna be happy
just wanna be happy ”


Leona Lewis – Happy

P.S Mi-a murit broscuța

E tare urât şi răcoare afara. Vremea asta mă face să-mi doresc să fiu acasă, în pătura cu un capucino cald in braţe şi un film din ăla super siropos .  Daaaaaaar, cum nu se poate mă mulţumesc şi cu o cană caldă de ceai băută în timp ce omor imprimanta cu declaraţiile ce trebuiesc depuse în această lună.

Pe la geam trec tot timpul pescaruşi şi tare îmi sunt dragi. Mi-ar plăcea să pot fi ca ei, să călătoresc ori de câte ori îmi doresc, marea să fie casa mea, iar cerul un tavan infinit spre care să pornesc ori de câte ori vreau să evadez.

M-a copleşit melancolia, sper să-mi treacă repede, altfel fac duşuri cu apă rece.

O săptămână frumoasă să aveţi !

Sunt 3 la număr și își petrec majoritatea timpului împreună ( 8 ore jumătate pe zi ), practic mai mult decât cu familiile lor. Doar în weekend ce mai fac excepție, dar și atunci se trezește una din ele să dea mesaj sau să sune, ca deh, așa e ea mai zuză .

Două blonde și o brunetă, fantezia oricărui băiat așa cum ziceam zilele trecute….chiar și pentru băiatul de la 9 . Săracul, dacă ar știi el cât de investigată i-a fost viața…până cand au ajuns la o concluzie tristă : e cam urâțel la față, puțin surd și nici măcar nu are sonerie la ușă. În schimb, trupul lui extrem de bine lucrat ne pune ochii pe arcuri .

Una’i încă printre copilițe la port și la codițe. Îi place să se răsfețe, să-si facă pe unghii tot felul de floricele și dungi sau buline crețe. Mereu când o auzi îi e frig și fomiță sau o mănâncă năsucul cu rost de bătăiță. De galben și Fanta e îndrăgostită mereu, dacă o strigi ” Alinutzooooo ” te înjură instantaneu. Muntele și cățăratul sunt primele dorințe, pe băieți îi întrece în orice competiție.

Bruneta pare fițoasă, dar dacă o cunoști e super drăgăstoasă. E ” cole ” a mea încă din 2005, când îmi venea să o bat că târâia de opinci. E cea mai ” gya ” șoferiță, dacă o superi în trafic te trimite direct la…..graniță. La contabilitate se pricepe, se ferește de inghețata de ciocolată și cepe. Mereu sportivă se menține în formă și iubește un băiat ce poartă uniformă. Pe role ar sta cocoțată mereu, pantele abrupte le abordează cu tupeu.

Subsemnata blondă e mereu gălăgioasă, vorbește mult și la serviciu și acasă. Pe drumuri e tot mereu, la sănătate, somaj și ITM- eu. Mereu le gătește la fete ” bunătăți ” de se bat cot la cot cu șeful pe bucăți. Aduce zi de zi miros de cafea în încăpere, dacă nu- și bea doza  adoarme pe scaun în tăcere.

Toate trei sunt puse pe râs și glume, mai ales când papă găluște cu prune .

Cam așa suntem noi zi de zi într-o viziune amuzantă marca DeeaStar.com

A trecut ceva timp de când nu am mai dat pe aici, iar praful era deja de-un deget. Dacă azi mă plângeam fetelor că nu mai am nicio idee despre ce să scriu pe blog, când am ajuns acasă s-a aprins beculețul și mi-am zis : ia să scriu eu o pagină din povestea a 3 prietene și aici credeți-mă că știu ce spun. Am încercat sâmbătă niște sentimente care mi-au dat de gândit foarte mult. Se pare că o prietenă adevărată poți să o găsești și în doar 2 luni.

Revenind, timpul trece așa de repede pe lâgă mine și nici nu îmi dau seama când s-a dus săptămâna. Dimineața trezirea, în timpul zilei tot felul de drumuri pe la instituțiile statului, iar seara mă delectez cu înregistrarea emisiunii Răzvan și Dani, sursa mea de bună dispoziție la orice oră .

Monotonia și plictiseala se instaleaza deseori, dar trag aer în piept și merg mai departe cu gândul ” lasă că mă fac eu mare ”. Până una alta, vă doresc o săptămână cât mai frumoasă în continuare, cu speranța că ne recitim cât mai curand .