DeeaStar

Una bucată leapșa via Violette .

Prima mea maşină: De când mă știu am avut rău de mașină, maxi-taxi și autocare. Spre deosebire de toți cunoscuții mei nu m-a tentat niciodată să îmi iau permisul de conducere, poate din cauza faptului că nu am mașina mea proprie și nici bani să-mi cumpăr una. Desigur, în momentele în care am de umblat prin mijloacele de transport, în înghesuială și mirosuri îmbietoare mă visez la aer condiționat , stând comod în scaun și ascultând radio.

Prima mea călătorie în ţară: La mare, iubirea mea de-o viață .
Prima mea călătorie în afara ţării: Cu gândul și degetul pe hartă am ajuns în Paris, cu Google Earth am ajuns până în mijlocul Atlanticului, iar cu picioarele nici măcar până la graniță.

Prima mea amintire: Eu pictând cu talentul meu desăvârșit televizorul, cu pastă corectoare. Voiam doar să-i schimb look-ul .
Primul meu animăluţ: Țucă, un maidanez primit când am împlinit 3 ani.
Prima mea dragoste: Ehhhh Doamne, frumusețe de băiat, semăna cu Laur Duță și nici până în ziua de azi nu a aflat că l-am plăcut .

Prima mea descoperire: Cum se nasc copii sub apă. M-a găsit mama pe la 3 ani sub masă uitându-ma la Teelenciclopedia.
Primul meu job: ” Contabelea ”, la o firmă de ” succes ” care dă faliment .

Primul meu idol: Laurențiu Duță

Prima mea creaţie: Îmbrăcăminte pentru păpuși croită cu materialul pe ele.

Partieeeeeee, ca acuși bate gongul de miezul nopții . Nu nu, nu e vorba de vreo bombă atomică sau un atac terorist ci de o diavoliță de fată care azi împlinește minunata vârstă de 18 ani ! Loaleeeeee ( copyright Ale ), ferea lume că e de belea. Dacă încăpeți pe mâna ei când e supărată puteți sfârși la spital, altfel ea e un înger cu aura susținută de 2 cornițe .

Eu o cunosc de vreo 2-3 ani și sinceră să fiu la început nu prea o sufeream. Mi se părea fițoasă și cam tupeistă, dar acum ceva luni, când Dumnezeu ne-a uitat pe mess până târziu ( cu ocazia asta și-a amintit și Ale că are test la engleză ) am început să vorbesc mai des cu ea. Ne-am povestit supărările, bucuriile, i-am luat pe toți la tocat, iar la sfârșit am constatat amândouă că ne-a plăcut .

Eeeeee, da’ ce fac eu aici ? Spovedanie ? Ia să las fata să se odihnească, să nu mai sughițe de zor, ca probabil e obosită bebeaua. La muuuuuulți, mulți ani fericiți Ale ! Pentru tine draga mea, un brăduț din cartofi prăjiți și Pepsi pe comandă .

Am îcheiat prima săptămână de muncă. Daaaaaa, daaaa m-am angajat așa cum îmi doream . Îmi place foarte mult ceea ce fac și sper din tot sufletul ca rezultatul final al eforturilor să mulțumească pe toată lumea. Desigur, oboseala s-a instalat așa ușor ușor că deh e prima săptămână, dar atunci când faci ceva cu drag, chiar dispare orice urmă de lene, stare proastă sau indispoziție. În fiecare dimineața mă trezesc cu mult avânt și sunt mai energică decât în liceu ( deși am mai îmbatrâmnit ), pentru că deși știu că am multe de învățat și asimilat, locul și oamenii cu care stau 9 ore mă fac să mă simt într-adevăr ca într-o familie.

Cam atâta am avut de spus, voiam doar să dau de veste că mai respir și încă nu m-am mutat în vârful Turnului Eiffel așa cum visam. Am să încerc pe cât posibil să postez mai des, dar nu promit nimic, așa că, pe data viitoare !

Pe o vreme răcoroasă ca asta tot să stai în bucătărie, să combini ingrediente și să te lași purtat de aromele care ies din cuptor . Azi m-am gândit eu că ar trebui să mai schimb ceva în meniu, că de pui simplu la grătar, la teflon, la cuptor m-am cam săturat și de prajeli nici vorbă. Așadar după lungi discuții cu propri-mi neuroni am hotărât : Meniul zilei este ” Pulpe ( de pui , ca alea ale fetelor nu merg ) umplute cu brânză și piure de cartofi drept garnitură ”. Ceva ușor, fără grăsimi care să strice silueta .

Pregătirea pulpelor : Eu am avut vreo 4 pulpe superioare, pe care le-am dezvelit de pieliță, le-am sărat, le-am piperat și le-am făcut o mica incizie acolo unde e carnea mai groasă. Separat am pregătit o cremă din brânză feta, cu ceapă și foarte puțin ulei ca să se formeze o pastă, pe care mai apoi am adăugat’o în tăietura pulpei.

Se umple o cratiță cu apă, se pune pe ea capacul ( de preferat puțin adânc ) cu fundul în sus, apoi se pun pulpele peste care se toarnă apă și un strop de ulei. Opțional puteți să adăugați ca mine roșii sau orice alte legume. Se dau la cuptor până când sunt gata, între timp întorcându-le pentru a se pătrunde pe toate părțile.

Piureul cred că știm cu toții să-l facem, dar cum o rețetă nu strică să fie repetată , am să mai amintesc ingredientele și modul de preparare. Cartofii curățați și tăiați în cubulețe se pun la fiert, dupa care se scurg de apă, se fărâmițează și adăugam margarină. Se amestecă totul cu mixerul adăugând treptat lapte, până când acesta are consistența dorită.

Eeeeeeee, voila !!!

Dintodeauna a fost printre cei mai mari dușmani ai omului. E un cuvânt atât de complex, nu prin sintaxa sa ci prin ceea ce poate însemna în anumite momente ale vieții.

Timpul trece, noi fiind simpli actori în filmul său .
Timpul e cel care vindecă răni, boli, suflete.
Timpul e cel care hotărăște când are dreptul să înflorească prima frunză.
Timpul înseamnă bani.
Timpul e mârșav de cele mai multe ori. Ne poate da senzația că lucrurile nerezolvate mai pot aștepta, dar uneori realizăm că ne-am gândit la ele prea târziu.
Timpul trece atât de ușor când ne simțim bine și atât de greu când ne dorim ca o etapă sau zi din viața noastră să se încheie.
Timpul lasă urme, mai mult sau mai puțin pregnante și tot el se poate întoarce împotriva noastră.
Timpul nu le rezolvă pe toate atunci când ne-am dori, ci cu mult după ce ajungem să regretăm anumite lucruri.
Timpul ne poate smulge un zâmbet, o lacrimă, o îmbrățișare.
Timpul e un joc de noroc. Te face să crezi că nimeni și nimic nu te poate opri, dar când crezi că ai ajuns să cucerești vârful piramidei îți arată și panta pe care poți aluneca.
Timpul ne ajută să realizăm lucruri pe care nu am vrut să le observăm / acceptăm.
Timpul poate lega prietenii, distruge familii, provoca certuri.
Timpul se poate răzbuna pe noi, dar tot el ne poate fi cel mai bun prieten.

Tot timpul m-a făcut să trec prin toate cele de mai sus. Acum aștept vremea când el va mai fi din nou prietenul meu.

Ionut Ungureanu-Time

Pentru că Examenul de Bacalaureat tocmai s-a încheiat și foarte mulți absolvenți de liceu caută cea mai bună opțiune în alegerea facultății trebuie să vă spun și eu câteva cuvinte despre facultatea la care am fost studentă 3 ani ( Finanțe Bănci și Contabilitate ) și în acest moment masterandă ( Management Financiar bancar ) .

Povestea mea a început cu lacrimi. Nu am fost admisă la o facultate de stat, așa cum îmi doream acum 4 ani și cum pe vremea acea informațiile despre instituțiile de învățământ private erau prea puține am crezut că totul s-a terminat înainte de a începe. Mămica mea însă, m-a luat de mânuță ca pe copii mici și mi-a vârât ochii într-un pliant al Univerității Creștine Dimitrie Cantemir.

Mai pesimistă din fire nu am crezut cu tărie în toate lucrurile povestite acolo, dar decât să rămân pe afară am acceptat compromisul de a mă înscrie. Desigur, până să încep îmi era și jenă să recunosc, dar după prima săptămână de cursuri aș fi fost în stare să-mi scriu pe frunte cu markerul și să iau la bătaie orice persoană care avea ceva de comentat.

Primul aspect bun, din punctul meu de vedere este acela că aici chiar se ÎNVAȚĂ. Dacă te gândești că ai să treci ca o lebădă prin apa te înseli amarnic și asta mi-au spus-o foarte multe persoane care au prieteni / colegi/ frați studenți aici, ba chiar și angajatori. Condițiile  referitoare la studiu sunt superioare altora, sălile de informatică sunt dotate cu calculatoare noi, Windows Vista, acces la internet și alte opțiuni. Multe din sălile de curs au aer condiționat, retroproiectoare lucru pe placul studenților care nu mai trebuie să scrie 100 de minute  continuu, ci pot reține ideile principale.

Biblioteca și cele două librări sunt dotate cu materialele necesare cerute de profesori, radioul universității ne încântă în fiecare pauză, iar tonomatele de cafea, sucuri și alte mizilicuri stau la dispoziția tuturor de la primul la ultimul curs. Există o parcare special amenajată pentru studenții cu mașinii, o sală de sport, un club studențesc și nu în ultimul rând o sală de judecată și un laborator de criminalistică pentru cei care au treabă cu aceste specializări.

Conturile de studenți oferă informații despre notele obținute la examene, orarul, ultimele noutăți, chinul deplasării putând fi astfel ocolit. Cei care vin din alte orașe și au noroc pot fi beneficiarii unui loc în căminele studențești, iar pentru cei interesați să dobândească și alte cunoștințe există Cursurile ECDL sau sesiunile de comunicări stiințifice ( aici am participat și eu prin 2007 ).

Cadrele didactice sunt persoane tinere, cu un stil de predare modern, foarte mult se pune accentul pe comunicare și mai puțin pe dictarea inutilă și plictisitoare. Seminariile sunt foarte plăcute, orice neînțelegere de la curs putând fi discutată și lămurită pe loc.

Eu chiar pot spune că am dobândit multe din cunoștințele de acum aici, și aș îndruma oricare altă persoană care își dorește să rămână cu ceva în cap să se alăture UCDC-ului. Pentru cei interesați pot găsi mai multe informații pe www.ucdc.ro sau direct la sursă la adresa : Splaiul Unirii nr. 176, sector 4, București.

P.S Poza are vechimea de 1 an, iar eu ardeam în flăcări cu nici mai mult nici mai puțin de 40 grade Celsius de la o răceală groaznică .

Pentru început, doar atât am să spun : Foarte tareeeeeee frate  !!!

Deși turna cu galeata, Piața Constituției era plină de oamenii care nici nu se gândeau să plece. S-a întârziat cam 30  de minute, stropii mari băteau din toate părțile dar muzica își făcea simțită prezența și niciun picior nu stătea pe loc. Vremea neprietenoasă părea că a stricat totul, iar atunci când organizatorii voiau să se dea bătuți soarele a ieșit, show-ul demarând în trombă la propriu . Pentru mine a fost cel mai deosebit spectacol pe care l-am văzut până acum. Turația motoarelor îți inunda toate simțurile, și la fiecare salt parcă tresăreai puțin.

Maeștrii acestui sport erau de la puști de 20 de ani până la oameni în toată firea de 40 de ani. O muncă solicitantă, antrenamente de câte 8 ore pe zi, și multe căzături sunt ingredientele succesului în meseria lor. S-a văzut însă că fac totul cu pasiune și profesionalism.

De prezentatori nu mai spun, că devin subiectivă…Răzvan și Dani vor rămâne mereu preferații mei . Băieți simplii, fără fițe, comunicativi, prietenoși și haioși . Dar las pozele să vă povestească mai în detaliu și un filmuleț montat cu cele mai bune sărituri .

Și fără motoretă, dar cu buletin deși unii se cam îndoiesc de asta .