DeeaStar

Mica bucătăreasă prezentă la datorie . Azi îmbinăm un preparat cu specific italian cu unul pur românesc. Rezultatul ? O bunăciune de te lingi pe degete.

Lasagna : 1kg de carne tocată (eu am ales pui ),1 conservă de ciuperci măruntite, 3 căței de usturoi, 5-6 legături de ceapă verde, suc de roșii, foi de lasagna și sos bechamel.

Sosul bechamel se obține astfel : se topește un cub de unt, se adaugă 2 linguri de făină și se amestecă bine pentru a nu face cocoloașe. După omogenizare se adaugă jumătate de litru de lapte și se fierbe până ce sosul capătă o consistență mai groasă. Cel mai important este să amestecați doar într-un singur sens pentru a nu se tăia (ca la maioneză ).

Se pune usturoiul și ceapa la călit, se adaugă ciupercile, apoi puiul și la final sucul de roșii. Se lasă să fiarbă până ce puiul este făcut. Se unge o tavă cu ulei și se ” montează ” asfel : un rând de foi, unul de carne,  foi, carne și ultimul foi. Se toarnă sosul bechamel și se presară cașcaval. Se dă la cuptorul preîncins până se rumenește la suprafața.

Papanași : 1 kg de branză de vaci, 4 ouă, 6 linguri de zahăr, esență de vanilie, un cub de drojdie proaspătă ( sau un pliculeț de drojdie uscată ) și făină cât cuprinde.

Se amestecă toate ingredientele lăsând făina la sfârșit. Aceasta se adauga puțin câte puțin până ce coca începe să se dezlipească de pe mâini ( la mine a intrat cam 800 de grame ).  Se lasă la crescut jumătate de oră, apoi se modelează papanașii în formă de inel. Se prajesc în ulei încins și se pot servi cu smântână ( dulceață, sos de ciocolată, înghețată etc. ).

Pofta maaaaaaaare !

Ai chef să muncești astăzi? Sau mâine? Sau poimâine? Sau saptamâna viitoare? Sau luna viitoare?

Nici eu!!! Decât să mă distrez!!!

E 12 jumate NOAPTEA iar eu mănânc branză cu roșii . Capatos e de vină, că i-a adus lui Becali în emisiune 3 feluri de brânză să le recunoască după gust. Băga flămândul în el de zici că n-a mâncat de o săptămână, deși are ” meleoanele ” în cont.

Pac, pac, m-aţi înţeles ? Somn ușor în continuare .

Vă doresc din tot sufletul să nu ajungeți să aveți nevoie de justiție și organele ei abilitate. Legile și instituțiile care aparent militează pentru bunăstarea noastră sunt un mare fâs. De ce spun asta? Pentru că azi mi-am petrecut 10 ore din prețioasa-mi viață pe holurie tribunalului în așteptarea procesului de divorț al părinților.

Din nefericire am avut ghinionul de a fi tocmai dosarul 43 din 61. Curent, frig, dureri de cap și de picioare, mutroși, avocați cu nasul până-n tavan, cam așa a arătat mirobolantul peisaj până la 18 când am reușit să terminăm.

Tortură mai mare decât așteptarea nu cred să fie…martori, interogatorii, zeci de întrebari total aiurea și făra nicio relevanță am auzit în majoritatea cazurilor dinaintea noastră. Spuma spumelor a fost însa la divorțul a doi doctorași foarte tinerei, cam duși cu pluta pe Dâmbovița ce-i drept (rămân la părerea mea că prea multă carte tâmpește în unele cazuri).

Păreau veniți de pe altă planetă și din altă epocă. Nu erau ei atât de încrâncenați în acuzații cât părinții lor. Și avocații ce-i drept, nu prea aveau ce face pe acasă și s-au gândit să o pună de un Local Kombat conform legislțtiei în vigoare. Totul a ținut nici mai mult nici mai puțin de 3 ore. Extrem de mult pentru un caz, în condițiile în care după el mai avea alte 30.

Cred că m-am închinat și cu stânga și cu dreapta de curiozităţile avocaților lor și ale judecătoarei. Ba dacă e strada pe care stau pavată, ba de ce a stat tatal și copilul de vorbă în bucătărie și nu în alta parte. Acuzațiile din partea fiecăruia erau care mai decare mai colorate. El spunea că ea dădea cu farfuriile dupa el prin casă, că soția făcea glume nesărate și tot așa .

Cea mai tare întrebare  care a amuzat sala și chiar instanța a fost : ” Aveți cunoștință dacă reclamanta și-a exprimat dorința de a viziona filme în care oamenii întrețin relații sexuale cu animale ? ” Wtf, acum sincer eu ca femeie / soție nu aș spune asemenea lucruri nici mamei sau celei mai bune prietene, dar unui prieten care mă vizitează de 2 ori în an .

Circul a tot continuat, dar nu am mai rezistat în sala aia mică și extrem de călduroasă. Apropo de asta, condiţiile de la noi, nu se compară nici măcar pe jumătate cu ce vedem pe la tv. Doar pentru că este şedinţă publică poate intra oricine de pe stradă să caşte gura pe la ce noutăţi mai sunt în materie de drept şi avocatură. Aşadar adio cu intimitatea, devii pe loc protagonistul unui show.

A existat şi un caz în care cei doi soţi au venit frumuşel de mână în faţa avocaţilor şi au spus ” Stiţi noi doi nu mai vrem să divorţăm, ne-am împăcat ” . Au semnat frumuşel două, trei acte şi au plecat fericiţi acasa .

În cazul nostru totul a fost simplu, şi nu a durat mai mult de maxim 5-10 minute cu tot cu pledoaria avocatei. Acum ne-am liniştit complet şi eu şi mami, iar viaţa îşi urmează cursul normal.

The end !

Yeeeeei, în sfârșit am reușit să ajung sus…..pe Arcul de Triumf . Cu ocazia sărbătoririi a 150 de ani de la Unirea Principatelor acesta este deschis vizitatorilor azi și mâine între orele 10-17. Din păcate vremea nu prea a ținut cu noi, iar datorită ceții poze nu prea am reușit să fac.

Mi-a plăcut super mult, a fost o senzatie plăcută să privesc totul de sus, deși mai înalt e un bloc, dar cum ocazii de genul ăsta sunt mai rare merită să profiți de ele. Dacă peisajul nu a vrut să mi se arate, nu același lucru pot spune și despre exponatele muzeului din interiorul arcului. Pentru cei care nu au posibilitatea să ajungă am surprins câteva piese importante aflate acolo.

Coroanele și sceptrul regal

Stema României

Bustul Regelui Ferdinand I

Și un prim plan cu mărețul Arc de Triumf .

Prin București cam slabă mișcarea, evenimente mai importante petrecându-se la Iași, Focșani și Cluj. Aici erau pe strada niște maimuțoi îmbrăcați ca pe vremea lui Cuza și încercau să facă figurație asemănătoare unui spectacol, da nu prea le-a ieșit .

Azi era de asemenea și ziua desertului, dar datorită plimbăricii am optat pentru ceva mai simplu, gustos și care nu necesită multă preparare ” Biscuiți cu lapte ” . Super bunătate, ce să mai .

Majoritatea celor care mă cunosc știu foarte bine că am o afinitate pentru copii și în special pentru bebeluși. Îmi sunt extrem de dragi, îi iubesc foarte mult și m-aș înconjura de o creșă / grădiniță întreagă dacă s-ar putea. În preajma lor pot evada din această lume, sunt în siguranță și simt ceea ce înseamnă cu adevărat să fii fericit și să zâmbești din tot sufletul, pentru că ei sunt  sinceri.

Am găsit pe site-ul ziarului Gardianul acest filmuleț care m-a amuzat foarte tare .

Pe când eram la masa de prânz, îmi arunc privirea pe geamul de la bucătărie și ce să vezi…..un brad. Hmmmmm, ce ar căuta un brad suspendat la nivelul etajului 2? Răspunsul cred că l-aș găsi la vecinii de mai sus . Când povestea Nosfer mi se părea puțin absurd, acum însă e o realitate.