DeeaStar

Am primit de la o prietenă următorul test care cică îţi atestă maturitatea creierului. Desigur nu poţi crede în aşa ceva dar pentru amuzament şi verificarea atenţiei distributive este foarte haios.

Reguli:

Un test care verifică vârsta creierului dacă este egală cu vârsta corpului sau mai în vârstă!!!

1. click pe “Start”
2. Aşteaptă număratoarea inversă: 3, 2, 1
3. Memorizează poziţia numerelor pe ecran şi click pe cercurile de pe ecran în ordinea crescătoare a numerelor, de la cel mai mic la cel mai mare.
4. La sfârşit calculatorul vă va da vârsta creierului vostru.
Mult noroc.

http://flashfabrica.com/f_learning/brain/brain.html

Rezultatul meu a fost 32 .

Primită pe mail….

“Se povesteşte că un tânăr, singur la părinţi, urma să-şi încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o maşină expusă în vitrina unui magazin auto. Ştia că tatăl lui îşi poate permite să cumpere o astfel de maşină, aşa că şi-a exprimat dorinţa să o primească în dar la absolvire.

Ziua mult aşteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că maşina mult visată va intra în posesia sa. O uşoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă. În seara dinaintea festivităţii de absolvire, tatăl şi-a chemat fiul în birou.

L-a felicitat pentru anii de studiu şi i-a spus cât de mândru este de el şi cât de mult îl iubeşte. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetată, rostind emoţionat: “Felicitări, fiule!” Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile maşinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă.

Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie? Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a ieşit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său. Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă şi o familie frumoasă..

Într-un târziu, şi-a dat seama că vremea nu stă în loc şi a hotărât să-şi viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultăţii. Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anunţă că tatăl lui a decedat şi că toată averea i-a rămas lui, ca singur moştenitor.”

Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost copleşită de tristete şi regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeaşi poziţie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească.

Cu ochii împăienjeniţi de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o şi a început să citească în ea. La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească maşina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT – scria în litere mari peste termenii contractului. Maşina îl aştepta de ani de zile în garaj.”

Să ne oprim un moment din fuga noastră prin viaţă, să privim dincolo de dorinţe şi aparenţe, să nu ne pripim în a lua decizii pentru că mai tarziu s-ar putea să regretăm.

Filmul prezintă povestea de dragoste dintre doi roboţei, Wall-e eroul principal şi iubita sa Eva. El este singurul care a rămas pe Terra, după ce oamenii au plecat datorită invaziei gunoaielor şi nivelului ridicat de toxicitate, având ca sarcină principală curăţarea sa.

În viaţa lui apare Eva, roboţica trimisă pe Pământ pentru a aduce informaţii despre cum evoluează lucrurile, moment din care o serie de aventuri le schimbă cursul existenţei.

…. şi în plină stradă. De ce? Pentru că oamenii sunt nepăsători şi dacă li se întămplă Doamne fereşte ceva statul e de vină. Nu spun că iluştrii demnitari care ne conduc şi primarii care ne roagă să-i votăm îşi fac treaba pentru că aş minţi.

Pasajul de la Obor făcut pentru a trece de pe o parte pe alta pe Calea Moşilor ,nu este prevăzut cu nicio scară rulantă care să vină în ajutorul bătrânilor ( deşi afişul cu termenul de executare al lucrării e pus încă de acum 3 luni, şi are finalitate în decembrie 2008 ), nici cu rampă pentru cărucior, să nu mai stea omul să-şi dea sufletul trăgând de el şi cu copilul în braţe.

E adevărat că nici românul nu se lasă mai prejos şi din ce îi spui că are interzis el tot pe acolo trece. Dovada, incidentul care s-a petrecut acum 10 minute în faţa geamului meu. Tramvaiul mergea regulamentar pe linia lui, iar un deştept s-a trezit să întoarcă deşi putea să facă această manevra la doar 20 de metrii mai la stânga, în intersecţie. Comoditatea i-a fost răsplătită cu o bubuitura şi o maşină pe jumătate avariată. Mare nororc a avut că a mai ieşit de acolo teafăr .

Ceea ce este strigător la cer, este inconstienţa părinţilor care deşi sunt alături de copii trec nestingherit strada prin locurile nepermise. Pai dragii mei, dacă voi vreţi sunteţi liberi să vă aruncaţi şi în faţa metroului dar lăsaţi copiii ăia nevinovaţi să se bucure de viaţă, poate ei vor gândi mai mult ca voi în viitor.

Problema caselor naţionalizate este arhi cunoscută în rândul tuturor. Celebra “Lege 112” a lăsat pe drumuri o mulţime de oameni corecţi, care în trecut nu au făcut decât să platească chirie la stat pentru a avea unde locui. La un moment dat, “prestigioasa” conducere a ţării a dat voie celor plecaţi în străinătate, ale căror case erau în proprietatea statului, să vină în ţară să şi le revendice, dar au uitat un mic amănunt şi anume despăgubirea celor care urmau să fie evacuaţi.

Printre acele familii din păcate ne-am aflat şi noi în vara anului 2001. Am fost nevoiţi ca într-o săptămână să plecăm ” unde vedeam cu ochii ” . Pe atunci fiind alte vremuri şi preţurile caselor mult mai mici,ai mei au cumpărat o altă casă. Totul bine şi frumos, actele dovedeau că respectivul imobil nu este implicat în niciun proces,cu alte cuvinte este ” liber de sarcini şi servituţii” într-un limbaj al avocaţilor. Peste doar doi ani primim un telefon de la ” proprietara de drept” a apartamentului, care ne spune că doreşte să se întoarcă în ţară şi să se mute înapoi.

Desigur, imediat ce părinţii au aflat asta s-au pus pe investigat şi am aflat că avocatul din diverse motive se înţelesese cu notarul să scoată casa ca fiind curată şi să ne-o vândă,banii noştrii facând un mare 0 barat în faţa legii 112. Am dat în judecată proprietarele care şi-au dat consimţământul pentru vânzarea casei, dar se pare că toţi avocaţii sunt o apă şi un pământ cedând la prima tentaţie (şi acesta a făcut “afaceri” cu partea adversă). Timp de 1 an şi ceva s-a tot umblat prin tribunale, ajungandu-se de la cea mai mică instituţie până la cea mai mare. Fiecare reprezentaţie era platită, aşadar mulţi bani s-au dus pe apa sâmbetei. Până la urmă decizia desigur a fost de partea lor, singura şansă care din start era nulă fiind să ne judecăm cu statul la Strasbourg.

În vara lui 2005,când am terminat clasa a 12-a şi BAC-ul bătea la uşă nu am putut să mă bucur nici de bal nici de emoţiile terminării. Cu doar 1 săptămână înainte bunica murise, iar peste o luna trebuia să ne mutăm. A venit şi ziua cea grea, acea zi în care tirul era în faţa porţii şi aştepta să fie încărcat. În numai 2 ore casa era goala . Pentru 3 luni de zile până ne-am revenit financiar am stat la sora mamei.

Încet încet am găsit apartamentul actual, iar acum după 3 ani a venit din nou momentul în care trebuie să strângem pentru că proprietarul nu mai doreşte chiriaşi. Oferte sunt multe, în schimb preţurile extravagante….cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece şi peste acest impas, iar când voi fii mare şi am să am căsuţa mea, şi numai a mea am să dau o petrecere mare în curtea mult visată alături de cei dragi şi cei 3 cătei ( ciobănesc german, labrador şi husky ).

Majoritatea firmelor care se respectă şi doresc o promovare de succes a mărfii oferite investesc sume importante de bani, angajează designeri pricepuţi şi pun totul în mişcare de la femeia de servici până la căţelul directorului.

De cele mai multe ori rezultatul este unul cu adevărat deosebit, iar produsele ce le aparţin au vânzări uriaşe doar datorită modului de prezentare. Am primit acum 2-3 zile pe mail câteva imagini cu nişte reclame foarte reuşite din punctul meu de vedere. Iata despre ce este vorba :

Azi am vrut să evadez din lumea adulţilor motiv pentru care m-am jucat cu plastilină alături de prietenul meu . Având în vedere că ocupaţia principală în ultimele zile a fost găsirea unui apartament cu chirie ne-am construit propria noastră căsuţa . Ce a ieşit? Iată …

Şi un mic preview 3D .