DeeaStar

A venit vara,pasarelele canta,copacii au inflorit……iar lumea a inceput sa “puta”.Da stiu,e un cuvant dur si deloc metaforic insa necesar.

Nu e primul an in care suferinta mea legata de acest lucru infloreste,dar saptamanile astea petrecute in diferite mijloace de transport m-au secat la suflet.

Stiu ca pentru unii apa e ca un acid sulfuric,iar cand o vad au o reactie alergica la fel ca Leana lui Costel de la Vacanta Mare,dar serios ca NU ataca pielea.

Nu zic sa folosesti deodorante de sute de mii cu mirosuri exotice,dar daca nici macar de unul la 3 lei nu ai bani (dar pentru tigari,cafea si bericica se gasesc in majoritatea cazurilor ) incearca apa+sapun+bicarbonat…..si wow,efectul e uimitor, chiar reduce transpiratia.

Lasand la o parte aurolacii si oamenii saraci care stau pe strazi,sunt o gramada de doamne si domnisoare cochete si baieti cu tona de fitze pe ei care imi par putin sconcsi .Culmea e ca desi se stiu cu musca pe caciula,isi mai si ridica bratele si le falfaie pe la nasul trecatorilor,care instantaneu raman fara par.

Pe final ce sa mai zic, “Spalati-va ca nu va pica nimic”

Sesiunea e cea care imi va manca ficatii in urmatoarele 3 saptamani.Din cauza ei nu mai am mai deloc timp liber si fac totul pe apucate.Desi as vrea sa pot invata non stop in cursul zilei,dupa 2 ore ma plictisesc si tre’ sa iau o pauza….pauza uneori se lungeste prea mult si ma trezesc ca s-a facut seara

Profesorii sunt exigenti,materia e multa……deh,mi-a trebuit finante banci acum suport.Oricum,nu ma vedeam facand altceva.Imi plac stiintele exacte si lucrurile cu logica,iar in domeniul asta am intalnit cam tot ce mi-am dorit.

Desi la terminarea liceului am “bociferat” ca nu am reusit sa intru la ASE si m-am dus cu inima indoita la o facultate particulara,in cei trei ani nu am simtit absolut nicio diferenta intre stat si privat.Se invata la fel de mult,iar profesorii nici nu vor sa auda de diferente intre facultati.

Asadar,mai rar pe aici ca deh….inspiratia e aproape spre minim,iar in cap imi vajaie amestecate contabilitatea,dreptul,analiza,investitiile etc.

Era clar ca dupa Eurovision va iesi scantei,la fel ca in fiecare an.Fie ca am castigat un loc bun fie ca nu, carcoteli exista la fiecare pas.Anul acesta se pare ca nu am obtinut un rezultat nemapomenit,insa nu la prestatia celor doi vreau sa ma refer.

Citind reactiile ziarelor asupra evenimentelor din weekend am ramas surprinsa (desi nu ar mai trebui sa ma mire nimic) de un articol scris in Libertatea cu referire la concurs.Mi s-a parut putin deplasata aceasta fraza “Doar vecinii din Republica Moldova si capsunarii din Spania au acordat punctaj maxim Romaniei”,si in special apelativul folosit la adresa persoanelor care muncesc in Spania.

Cei care pleaca in strainante pentru a munci,nu cred ca o fac din placere,sau poate exista si astfel de cazuri dar mai putine….in majoritatea lor, acei oameni merg acolo obligati de imprejurari si societatea asta bolnavicioasa care ofera prea putine privilegii sa iti castigi existenta in tara ta.

E scris pe undeva ca daca muncesti in Spania tre’ sa culegi neaparat capsuni?Cunosc persoane care au locuri de munca acolo in cele mai diverse domenii,oameni mandrii de ceea ce fac,chiar daca in Romania slujba lor ar putea fi privita ca “munca de jos”.

Si pana la urma urmei care e problema daca au ales sa culeaga capsuni?E asa mare rusine?E mai mare rusinea sa stai sa traiesti pe banii altuia cand tu esti capabil sa lucrezi.Sau te pomenesti ca doar “capsunarii” au televizor si telefon?

Astept ziua in care multi dintre cei cu pretentie de jurnalisti nu vor mai avea mentalitati prafuite si vor scoate bibiloiul de la naftalina.

Cu toata nebunia asta a terminarii facultatii,venirea examenelor si stresul acumulat cu gandul la luna iulie,cand va trebui sa-mi prezint lucrarea de licenta in fata comisiei,imi aduc aminte de perioada liceului si de profesorii alaturi de care am petrecut 4 ani din viata.

Diriga era super de treaba,mergea cu noi in excursii,la muzee,in oras si ne intelegea mereu.Majoritatea profesorilor erau pe gustul nostru….bine,depindea si de cat de mult ne chinuiau pe la ore,acest lucru schimband situatia radical.

Cosmarul meu cel mai mare a fost doamna profesoara de fizica….nu am sa-i dau nume,ca nu merita publicitate.O femeie mai parsiva si mai ingrata ca “dansa” nu cred ca am intalnit.

Nu a existat nici Paste,nici Craciun inaintea carora sa nu fim in pragul corigentei datorita notelor pe care le acumulam,marirea mediei facandu-se desigur pe baza cadourilor si a banilor care intrau in buzunarul dansei cum intra pacinetii la domnul doctor,cu bon de ordine.

Chema parintii la scoala pe motiv ca nu esti un elev bun,nu te duce capul si nu ai loc in clasa aia,pana cand….pana cand vedea “boschetele” de flori si punguta colorata.Se lumina complet la fata,si pe loc deveneai cel mai istet copil,cu sanse mari chiar de a merge la olimpiada (acum depinde care…aia de vara sau cele legale).

Din nefericire,din cate imi amintesc aveam si primele 2 ore cu ea,intr-una din zile….mai mare dragul sa te trezesti la 6 ca sa o vezi pe madame professeur plina de “haur”,cu fusta scurta pe caltabosii din dotare si frizura cocheta.

Desigur,la lucrari si teste exista un ritual sfant.Toti scoteam bani din buzunar sa cumparam ziare,reviste,chipsuri,croisante,suc si flori daca se putea,asta asa sa ne dea subiecte din materia pe care o preda.

Am dat si BAC-ul la fizica,si am reusit sa-l iau doar datorita meditatiilor care imi mancau duminicile.Scumpa doamna de la liceu era mandra de mine ca stiam sa rezolv testele,iar eu eram mandra ca nu am invatat de la ea.

Imi pare rau pentru generatiile urmatoare care inca o mai suporta,ca de e femeie destul de tanara si mai are pana la pensie,insa le dau un sfat:un cadou mic la fiecare ora si sunteti premianti.

Le metro,le metro,le metro qui passe…..asa cantam cand eram mica la gradi,asa as canta si acum de fericire

In sfarsit dupa 2 luni de zile opreste metroul si in statia Obor .Deja ma saturasem sa merg pe jos atata,cand am metrou la scara blocului Macar a meritat asteptarea….acum parca intri in banca,nu pe peron .

Am observat pe usa liftului de la blocul meu si nu numai, un anunt de genul “Familie de intelectuali cumparam apartament in acest bloc”.

Oare acesti intelectuali asculta muzica simfonica pana la 2 noaptea in locul manelelor? Tin petreceri la care au invitati bibelouri? Varza lor calita miroase a Armani? Au interfon cu vibratii sa nu deranjeze vecinii sau catelu poarta pampersi si nu murdareste scara blocului?

Da,da stiu ca vor sa linisteasca proprietarul ca nu sunt niste “bezmetici”,dar aparentele pot insela,plus ca nu ii cauta nimeni la diplomele detinute . Oricum,mi se pare putin exagerata aceasta fala.

Ce bine e cand poti zambi mereu la razele de soare.

Ce bine e cand savurezi fiecare minut din viata.

Ce bine e cand aerul cald iti mangaie pielea.

Ce bine e cand iubesti si esti iubit.

Iti multumesc!