DeeaStar

Dragă Mamacita,

Ne cunoaștem de aproape 24 de ani și 2 luni, iar dacă pun la socoteală și cele 9 luni în care am jucat fotbal cu burtica ta , s-ar putea să ies din ecuația asta mai bătrână decât sunt .

De-a lungul timpului am învățat împreună să zâmbim, să plângem, sa ne bucurăm, sa ne stăpânim, ne-am confruntat cu situații din care nu credeam că vom avea ieșire, ne-am sprijinit reciproc, și nu în ultimul rând niciodată nu ne-am depărat.

Ai fost și vei rămâne cea mai buna prietenă a mea, motiv pentru care nu pot decât să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu ca te am ca și MAMĂ.

La mulți ani scumpă mămică, îți doresc tot binele din lume și mulți ani fericiți ! Te iubesc

Ora 02:50 – după o oră și 5 minute întârziere, oameni nedumeriți și aurolaci împraștiați în toată gara, trenul pleacă din București cu viteza unui melc. Sper să nu o țină așa tot drumul, altfel ajung la destinație când de fapt ar trebui să mă întorc. E răcoare și întuneric, iar Magic Fm e un camarad de nădejde.

Ora 03:10 – liniștea e spartă de un tinerel fără loc. S-a gândit el să folosească rucsacul pe post de scaun, omițând că acolo are și spuma de ras, care desigur s-a împrăștiat peste tot.

Ora 05:30 – deși în mod normal trebuia deja să fi ajuns, mai stăm și în câmp de 30 de minute admirând o biserică .

Ora 06:30 – am ajuns în sfârșit. Între timp am avut de suportat un băiețel răzgâiat, o mamă bătută în cap și o bunica ce ii ține isonul. Vagoanele noi sunt foarte incomode și înghesuite. Acum dacă tot am scăpat de toate, mă duc să îmbrățișez marea .

Cam așa a început călătoria mea către mult iubita Constanța. Am avut super noroc încă de când am ajuns acolo, putând să ne cazăm încă de foarte dimineață,deși recepția se face la ora 14, așadar am prins plajă și bălăceală încă din prima zi. Pe tot parcursul șederii am avut parte de o vreme extrem de plăcută și apă neobișnuit de caldă, cu o temperatură de 30 de grade.

Am revăzut locuri de suflet ca Satul De Vacanță și toate nebuniile din el, Cazinoul și Portul din Constanța, faleza ce iți încântă ochii oriunde ai privi, dar nu în ultimul rând m-am bălacit cât pentru cei 2 ani în care am așteptat să revin.

Ziua de vineri însă, a fost una specială, pentru ca am vizitat Mangalia cu a mea dragă prietenă Lily și mami. Pentru că ne despart atâția km, iar aceasta a fost a doua revedere în 4 ani, s-a lăsat cu multă plimbare,zâmbete, o dispoziție de milioane și multe poze.Mangalia e minunată cu adevărat, având o plajă superbă, apă limpede ca lacrima și stavilopozi pe care te poți cățăra în voie fără să îți fie frică.

Desigur toată lumea știe că tot în Mangalia se susține anual festivalul de la Callatis, care se pare că anul acesta a fost denumit simplu Festivalul de la Mangalia. La orele amiezii, soliștii care urmau să evolueze făceau repetiții, dar cel mai uimitor lucru a fost să văd că scena era este mult mai mică, față de cum pare la televizor.

Ca un fost fan înfocat al 3rei sud-eștilor am mers să caut steluța ce le poartă numele pe Aleea Stelelor de Mare. Deși mă așteptam sa fie mai vizibil semnalizată, la o primă vedere aceasta pare un simplu trotuar. Călcând peste ani, am ajuns din câțiva pași de la 1998 la 2001. Cu o culoare semi-pierdută și prăfuită, steaua celor ce au scris o istorie în muzica dance aștepta să fie vizitată de curioși.

Drumul spre Constanța a fost o adevarată provocare, pentru că la fel ca și la venire am avut bilete făra locuri. Aspectul acesta l-am rezolvat rapid, problema țărănușilor care nu știu să se poarte, nu a mai ținut de noi ci de buna creștere pe care nu o aveau la ei. Ca o încununare a celor 43 de km ce trebuiau parcurcurși, geamul compartimentului era blocat, iar aerul condiționat oprit. Și uite așa ne-am copt ca trei cireșele vara la soare, de mai bine o lăsam pe Lily să spargă geamul de la panoul de control cu butoane .

Nici seara de sâmbătă nu s-a lăsat mai prejos, pentru că deși aparent părea una cu plimbări liniștite, biletele la unul din spectacolele Teatrului de Vara au schimbat totul. Inițial, am crezut că o să fie un program cu de toate, mai ales că îi anunțau și pe Țociu și Palade, dar după prima jumătate de oră eram în mijlocul unui concert de manele. Nu a fost chiar atât de rau, și nu am să fiu ipocrită să spun că vai eu sunt doar o amatoare de muzică clasică și leșin cand aud ritmuri orientale pt că nu e așa. La o petrecere sau o seară distractivă chiar merg. Pe la jumătate au apărut Stela Popescu, Maria Ciobanu, două doamne ce au smuls ropote de aplauze și cărora nu le e rușine să performeze alături de cântăreți de manele.

Duminica ne-a ajuns din urmă rapid, iar după o ultimă băiță în mare am mers către gara,  cu speranța că poate la iarnă îmi voi indeplini visul de a vedea marea . Constanța a fost și
va rămâne stațiunea mea de suflet, locul în care m-aș întoarce fără să stau prea mult pe gânduri.

Pe final, aș vrea să vă prezint doi noi prieteni pe care mi i-am făcut în această săptămână. Așadar, grija mare cei care aveți de gând să mă supărați…

De azi din nou la muncă, dar nu închei postul până nu vă cinstesc cu o carafa de limonadă cu mentă . Hai noroc !

Urmează cele mai frumoase zile alături de a mea mămică. La noapte plecăm spre MARE(A) noastră iubire .

Lily viiiiiiiiiiiiiin !

See yaaaaaaaaaaaaaaaaa !

A venit în sfârșit perioada mult așteptată de orice salariat…concediuuuuuuuul ! Yeap, de ieri oficial sunt în ” CO ” pentru două săptămâni .

Vantul de vacanță adie zi de zi pe la geamul meu și pentru că orice perioadă trebuie să fie marcată de ceva, eu m-am cadorisit cu o vizită la coafor. După aproape 1 an, am îndrăznit să-mi las podoaba capilară pe mâna unei doamne pe care am studiat-o bine cu  mult timp înainte de a lua decizia.

În cei 24 de ani, doar tata și alte 3 persoane au avut onoarea de a face pe ” hair stylistii ” cu mine pentru că pur și simplu am oroare de foarfecele care m-ar putea ciumpăvi. Schimbarea a fost mai evidentă la coafor, când doamna mi-a întins părul (bleah) de zici că aveam vreo 3-4 ani în plus. Ajunsă acasă însă, l-am băgat sub un jet de apă și …..e creeeeeeeeeț .

Acum o ghicitoare :

Când are chef și nu îi e somn, râde, cântă, face boacăne și vorbește mult.
Cand e supărată și ar putea să plângă o zi întreagă fără oprire tot râde.
Se pricepe să  se aranjeze indiferent de eveniment.
E una din puținele persoane cărora nu le place să stea la plajă.
Face colecție de ceasuri  și ochelari.
Îngheață noaptea în toiul verii.
Nu bea apă rece, iar toate băuturile pe baza de praf ce trebuie amestecat arată groaznic atunci când le prepară.
Îi intră screensaver-ul frecvent.
Știe să ” manufactureze ” codite afro.
Ar sta pe role toată ziua.
Azi e în munți, maine la mare, poimâine în Deltă și dacă o superi pleacă spre Everest.
Mai  nou  suferă că magazinul din colț nu are palmieri cu vanilie.
Atentează zi de zi la coșul meu de gunoi.
Ciordește ustensile de birou, pentru că pe ale ei le lasă la administrații sau registrul comerțului.

Lista poate continua, dar presupun că e de ajuns pentru a vă da seama.

Ei bine, ați ghicit sau nu, vă spun eu cum stă treaba. La birou, e iar sărbătoare. Prajituri, fursecuri, suc, alea alea. Alinutza noastră mică și zăpăcită își serbează ziua de naștere. M-am tot gândit ce aș putea să-i doresc și cred că cea mai înțealeaptă urare e ” să nu te schimbi niciodată ” .

O căutați pe Alina în prima poză? Pe bune că e acolo, e pe sus cu pescărușii .

Hai ” La mulți ani, zuzulinooooooooo ” !

Ne cunoaștem de aproape 5 ani. Ea era șefă peste grupa 1, grupă din care făceam parte și eu. Nu puteam să o sufăr, pentru că își tărșâia ” picerele ” pe holurile facultății în cel mai stresant mod și părea o mare fițoasă . Deși am crezut de la bun început că nu o voi înghiți nici cu un tir de lămâi, în sesiunea de iarnă ( parcă ) a anului 2, întâmplarea a făcut să fiu forțată de împrejurări, să petrec timp alături de ” fetele vesele ” înaintea unui examen. Timid, dar repede m-au adoptat și am intrat în gașca lor, fără prea multe explicații, cv-uri și fișe de transfer.

Mi-a fost alături în momente dificile, cu o vorba bună, deși poate că atunci nu am lăsat impresia asta. Mi-a întins o mână când eram puțin cam disperată că am rămas fără serviciu și iată că pe 17 august 2010 pot spune că am un an de când îi mănânc ficățeii zi de zi la birou.

Sunt copilot ori de câte ori mă ” aruncă ” din FIAT-ul ei cu emblemă nouă, sunt expertă în strângerea lucrării ei de dizertatie cu pila de unghii, în timp ce soarele îmi bate în cap, sunt cea de la care an de an se așteaptă la un mesaj în miezul nopții cu ocazia aniversărilor, sunt colega de suferintă la kangoo…sunt cea care mereu când spune ” tole vii… ”, am sărit deja în mașină ( ce să-i fac, dacă și-a pus geamuri fumurii ).

Ea e tiza mea ca nume, cea care parcă are baterii Duracel, când bea RedBull, cea care nu suferă gândacii, ceapa, plescăitu de gumă în ureche, inghețata și prăjiturile de/cu ciocolată, cea care nu suportă pisiceala excesivă și  te-ar bate în secunda doi, dacă o enervezi, cea care adoră copii, să stea la soare și să fie bronzată.

Azi însă, e zi de sărbătoare, pentru că tole a mea împlinește 24 de anișori. Sentimentală nu-i, așa că nu mă voi chinui cu texte pompoase, pentru că nu o să lăcrimeze. În schimb, știu sigur ce lipsește din acest peisaj :

” Fatăăăăăăăăăăăăăă, ca să zic așa… la multi ani ! ” .

Licențiată cu 9, masterandă azi cu 10 . Gata cu disertația, gata cu facultatea…îmi va fi dor, dar mereu mă voi gândi cu placere la tot ceea ce a însemnat viața de student.

Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaapy !!!!!!!!!

Probabil mulți deja ați auzit de aceasta nouă metodă de a face mișcare în cel mai placut mod, iar dacă nu aflați acum de la mine .

Treaba e relativ simplă, îți trebuie multă voință și ceva rezistență fizică, în rest….distrațieeeeeeee și multă țopăială pe muzică . Azi am fost la prima ședință și sunt extrem de încântată. Din fericire avem un instructor care scoate apa din noi ca din fântână și nu ne lasă să stăm nicio clipă.

Costul unui abonament de 8 ședinte ( 1h/sedință ) pe lună este de 140 RON, dar dacă vii cu o prietenă aveți împreună reducere 15 %. Sălile care au persoane instruite pentru acest sport le puteți găsi AICI.

Pe final, un mic preview  :

Să vină ziua de joi, zic .